Lenuţa are 7 ani şi suferă de paralizie cerebrală ca urmare a unei boli genetice încă neindentificate. Îşi duce traiul, împreună cu mama şi bunica, într-o odaie de doar 10 metri pătraţi ai unui cămin. Acolo dorm, acolo se joacă şi tot acolo fac exerciţii de terapie. Cele mai frumoase clipe sunt cele în care iese afară, într-un căruţ care de multă vreme este prea mic şi nefuncţional. Despre Moş Crăciun, nici vorbă. Până ieri, când le-a păşit şi lor pragul.

Din păcate, Lenuţa are mare noroc de bunica ei, Ana, care stă non stop cu ea, pentru că mama fetei, veterinar de profesie, este nevoită să lucreze din noapte până-n noapte ca să asigure strictul necesar al familiei. Acum, în prag de sărbători, îşi doresc sănătate, nişte analize mai aprofundate, pe care nu şi le permit şi poate, un cărucior care să le uşureze viaţa.

O altă casă, o altă boală genetică rară, un alt copil imobilizat.  Mihai are 9 ani, nu îşi simte deloc picioarele, însă crede că într-o zi va deveni un super erou şi va putea să zboare.

Norocul lui Mihăiţă este că are o familie completă care îl ajută şi îl încurajează să creadă în visele lui şi ele neapărat se vor îndeplini.

Că Mihăiţă nu va zbura ştie însă mama lui, Ecaterina. Nici dacă va merge vreodată pe picioarele lui nu se ştie pentru că sunt şanse puţine.  Dar în fiecare an de sărbători are aceeaşi dorinţă.

Acţiunea de ieri a fost posibilă graţie Asociaţiei "Copiii Ploii". Doina Loseţchi, şi ea mama unei fetiţe cu un sindrom rar în lume, spune că e puţinul pe care îl poate face pentru aceşti micuţi adesea uitaţi de lume.

După Lenuţa şi Mihăiţă, şi alţi copii s-au ales cu daruri. După care, Moş Crăciun a plecat la el acasă, pentru că, şi acolo îl aştepta, cu mare dor, o fetiţă cu nevoie speciale, pentru care Moş Crăciun este chiar tată.