La biserica mănăstirii Sfânta Teodora de la Sihla, un sobor de preoţi a ţinut o slujbă pentru maestrul Ştefan Petrache. Rând pe rând, sute de oameni au venit să aprindă câte o lumânare, pentru sufletul artistului. Ulterior, pe notele triste ale orchestrei prezidenţiale, scriul a fost dus la Palatul Naţional Nicolae Sulac.

Rude, prieteni, oameni de cultură care i-au îndrăgit creaţia au stat la rând, tăcuţi şi trişti, pe scena Palatului pentru a depune flori şi a-şi lua rămas bun de la Maestru.
 
Cei care l-au cunoscut spun că un al doilea Ştefan Petrache nu se va mai naşte.

Publicul a condus, apoi, în aplauze sicriul pe străzile Chişinăului până la Cimitirul Central de pe strada Armenească, unde îşi are locul de veci.
 
Cu lacrimi în ochi rudele abia de şi-au putut stăpâni emoţiile. Durerea i-a atins şi pe oamenii care îi cunoşteau doar creaţiile.
 
La cimitir, Garda de onoare a tras patru salve de puşcă.
 
Ştefan Petrache s-a născut în 1949 în satul Vânători, raionul Nisporeni. El este autorul mai multor şlagăre memorabile precum: Eu vin, Adevăruri, Şi dacă ramuri bat în geam, August sau Chemarea Casei părinteşti.