În centrele de plasament subordonate primăriei Chişinău, se află 124 de copii care aşteaptă să fie primiţi într-o familie. În prezent, în municipiu sunt înregistraţi doar 33 de asistenţi parentali profesionişti care îngrijesc temporar 36 de copii preluaţi de la centrele de plasament sau de la casele de tip rezidenţial.

Din cauza numărului scăzut al familiilor care se încumetă, fie şi temporar, să găzduiască copiii rămaşi fără părinţi, autorităţile locale au lansat campania "Colorează viaţa unui copil! Devin-o asistent parental!"

Până în luna februarie a anului viitor, autorităţile municipale îşi propun să atragă cel puţin 14 asistenţi parentali, adică măcar pentru 10 la sută dintre copiii din Chişinău care aşteaptă să fie găzduiţi de familii binevoitoare.

Potrivit funcţionarilor locali, criza de asistenţi parientali, care se înregistrează mai ales în municipiul Chişinău, e cauzată de remunerarea modestă a acestora. Fiecare dintre ei primeşte lunar de la stat un salariu de până la 5 000 mii de lei şi o indemnizaţie de 1.400 de lei, - bani care potrivit autorităţilor locale, nu sunt suficienţi pentru îngrijirea copiilor adăpostiţi.

SERGIU OCERETNII, şef, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copiilor. „Puterea de cumpărare în Municipiu Chişinău este mult mai joasă, decât a celor care activează în raioane sau activiatea lunară. Unii sunt în timp ce primesc instruire se refuză, alţii la alte nivele se retrag acest serviciu şi de asta am recurs la campania de reinformare”.

Am mers la Casa Comunitară pentru Copii în Situaţii de Risc din Chişinău, care în prima jumătate a zilei, este de obicei pustie. Copii sunt la şcoală, cu excepţia celor care învaţă online. Daniel Botezu se reîntoarce însă în fiecare zi când la şcoală e pauza mare ca să-şi măsoare glicemia, pentru că suferă de diabet zaharat.

DANIEL BOTEZ, beneficiar. „Acum am măsurat glicemia şi este în normă, este peste  Am anumit meniu, mânc după meniu şi menţin glicemia”.

Daniel împreună cu cei doi fraţi ai săi mai mari şi o soră se află de trei ani aici, după ce au stat în orfelinat. Părinţii copiilor nu mai sunt în viaţă, iar rudele nu vor să-i îngrijească. Pentru că sunt fraţi şi potrivit legii nu pot fi despărţiţi, până acum nu s-a găsit nicio familie care să-şi fi dorit să-i ia pe toţi acasă.

DANIEL BOTEZ, beneficiar. „Eu am vrut să devin aviator, dar am multe probleme şi acum mă mai gândesc ce, Mai ai şi alte opţiuni? -M-am gândit să fiu programist, dar nici asta nu e pentru mine, e greu”.

VRABIE VICTORIA, pedagog social. „Noi avem patru fraţi, ei trebuie toţi integraţi toţi în familie, este puţin mai complicat pentru că nu fiecare o să fie capabil şi o să-şi ia aşa responsabilitate, eu cunosc acest lucru, dar ca fiecare familie cât de rău nu ar fi mama şi tata, este mama mea şi tatăl meu şi cât de sever nu ar fi ei au nevoie, duc dorul tânjesc”.

Totuşi, unii copii abandonaţi sau rămaşi din alte motive fără părinţi, au parte de momente de fericire datorită unor oameni cu suflet mare. Elena Railen şi soţul ei, au trei copii, însă au găsit puteri pentru a îngriji în ultimii 15 ani de alţi 14 copii preluaţi de la centrele de plasament. Chiar şi acum, când a devenit bunică, are grijă de doi copii de vârstă şcolară.

ELENA RAILEAN, asistent pariental. „Mă gândesc că acolo stau copii aceia, dar lor le trebuie căldură, afecţiune, cineva să-l strângă în braţe. Financiar e foarte slab, ar fi bine ca autorităţile să mai vadă, pentru că a creşte un om nu e  chiar aşa”.

Asistenţa parentală profesionistă este un serviciu social pentru copiii orfani sau care nu pot locui temporar împreună cu proprii părinţi.