INTRO Decât să murim de foame, mai bine să murim de râs. Expresia genială îi aparţine marelui autor de satiră, Petru Cărare, care ar fi împlinit, astăzi, 85 de ani. Supranumit "Satiricul incoruptibil" sau "Creangă al Basarabiei", Petru Cărare a fost cel care, în perioada sovietică, s-a răfuit cu sistemul şi l-a ironizat, prin versurile sale. Deşi a plătit scump pentru asta, marele poet şi dramaturg nu s-a lăsat înfrânt şi a continuat să lupte pentru trezirea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia.
Petru Cărare s-a născut pe 13 februarie 1935, în satul Zaim, Căuşeni, Regatul României Mari. În aceeaşi localitate s-a născut şi un alt mare poet - Alexei Mateevici.
„Şi fiind copil dotat, el a început încă să scrie în şcoală. Acolo a fost coleg de bancă cu ministrul Culturii, regretatul Ion Ungureanu. Ei au fost împreună ca nişte fraţi siamezi”, a declarat VLADIMIR BEŞLEAGĂ, scriitor, prozator, eseist.
„Cărare, a simţit el ce a simţit, că pe urmă noi eram ca Don Qijote şi Sancho Panza, eram nedespărţiţi”, a declarat ION UNGUREANU, fost ministru al Culturii şi Cultelor.
Petru Cărare şi-a început activitatea după moartea tiranului Stalin, iar peste un timp a devenit, alături de Grigore Vieru, cel mai popular poet din generaţia sa.
„Cărare prin umor, prin satiră, prin atitudinea lui foarte critică, Vieru prin lirisim, prin ludicul lui”, a precizat Vladimir Beşleagă.
„Totdeauna, toţi strigă, şi Parlamentul: Mor moldovenii. Gata. Deja recunosc şi ei că mor de foame, dar nu zice niciunul: Moare cultura. Nu, niciodată”, declara PETRU CĂRARE, poet, prozator, publicist şi dramaturg.
„În tinereţea lui, Petru Cărare s-a răfuit cu sistemul. Îşi bătea joc de toată politica şi de toate mişeliile sistemului. Iar când a ajuns să vadă cât este de greu în perioada de tranziţie, după proclamarea independenţei, a spus aşa o frază memorabilă, genială: Decât să murim de foame, mai bine să murim de râs. Despre epoca în care i-a fost dat a trăi, ştii ce spunea el la un moment dat? În vremurile acelea, singura ieşire era să intri. Auzi, joc de cuvinte?! Singura ieşire era să intri. În ce să intri? Şi în paranteză - În Partid!”, a spus VLADIMIR BEŞLEAGĂ.
„Sunt schimbist ca individ, deci aşa e daravela. De mai faceţi un partid, zău, că intru şi-n acela”, declara Petru Cărare.
În 1956 apare una dintre primele şi cele mai importante lucrări ale lui Petru Cărare – Scrisoare Mamei, în care poetul vorbea despre soarta jurnalistului sovietic.
„El îi spune mamei lui despre viaţa lui de jurnalist. Nu am drept să scocior tină, nici să nasc idee nouă, doar să critic o găină, când aceasta nu se ouă”, a precizat Vladimir Beşleagă.
În 1972 apare o altă lucrare monumentală - volumul Săgeţi.
„Şi a mers în vânzare în librării. Şi, brusc, a doua sau a treia zi a fost stopată, retrasă, dată la cuţit şi arsă. Şi au rămas puţine exemplare”, s-a confesat Vladimir Beşleagă.
Volumul "Săgeţi" avea un poem intitulat "Oaspete nepoftit".
Noi avem un hoţ în casă,
Noi cu hoţul stăm la masă.
Ne-a ieşit mai ieri în cale,
Cu idei şi cu pistoale.
Şi s-auzi tu noutate,
Trebuie să-i spunem frate!
„Şi se termină aşa: Dar să-i dai în loc de pită, un calup de dinamită. Uite, poemul acesta a decis soarta cărţii, pentru că numai unul ca Petru Cărare a fost în stare să spună adevărurile cele mari care mocneau sau zăceau, rodeau sufletul omului nostru, basarabeanului, moldoveanului, sub comunişti, sub ruşi mai ales”, a spus Vladimir Beşleagă.
În aceste zile, cu prilejul celor 85 de ani de la naşterea poetului, biblioteca naţională de la Chişinău găzduieşte o expoziţie foto-documentară unde poate fi admirată opera marelui satiric.
„Nişte poezii, epigrame, parodii demult uitate. Sunt atât de actuale. Atunci când ţii în mână o care cu scrisul poetului, parcă primeşti de la el un mesaj”, a declarat LUDMILA ERUŞEVSCHI, coordonatorul expoziţiei.
„Un spirit rebel, nonconformist şi mare disident. El a fost unul din puţinii care s-a opus sistemului toată viaţa. Niciodată nu a făcut nicio concesie”, a spus Vladimir Beşleagă.
"O, câţi poeţi la vârsta mea,
erau de-acuma clasici
şi câţi mureau de-atâtea ori,
la vârsta mea nemuritori.
Iar eu ajuns la vârsta lor,
nici clasic nu-s şi nici nu mor."
Petru Cărare a plecat la cele veşnice pe 27 mai 2019.
„Şi fiind copil dotat, el a început încă să scrie în şcoală. Acolo a fost coleg de bancă cu ministrul Culturii, regretatul Ion Ungureanu. Ei au fost împreună ca nişte fraţi siamezi”, a declarat VLADIMIR BEŞLEAGĂ, scriitor, prozator, eseist.
„Cărare, a simţit el ce a simţit, că pe urmă noi eram ca Don Qijote şi Sancho Panza, eram nedespărţiţi”, a declarat ION UNGUREANU, fost ministru al Culturii şi Cultelor.
Petru Cărare şi-a început activitatea după moartea tiranului Stalin, iar peste un timp a devenit, alături de Grigore Vieru, cel mai popular poet din generaţia sa.
„Cărare prin umor, prin satiră, prin atitudinea lui foarte critică, Vieru prin lirisim, prin ludicul lui”, a precizat Vladimir Beşleagă.
„Totdeauna, toţi strigă, şi Parlamentul: Mor moldovenii. Gata. Deja recunosc şi ei că mor de foame, dar nu zice niciunul: Moare cultura. Nu, niciodată”, declara PETRU CĂRARE, poet, prozator, publicist şi dramaturg.
„În tinereţea lui, Petru Cărare s-a răfuit cu sistemul. Îşi bătea joc de toată politica şi de toate mişeliile sistemului. Iar când a ajuns să vadă cât este de greu în perioada de tranziţie, după proclamarea independenţei, a spus aşa o frază memorabilă, genială: Decât să murim de foame, mai bine să murim de râs. Despre epoca în care i-a fost dat a trăi, ştii ce spunea el la un moment dat? În vremurile acelea, singura ieşire era să intri. Auzi, joc de cuvinte?! Singura ieşire era să intri. În ce să intri? Şi în paranteză - În Partid!”, a spus VLADIMIR BEŞLEAGĂ.
„Sunt schimbist ca individ, deci aşa e daravela. De mai faceţi un partid, zău, că intru şi-n acela”, declara Petru Cărare.
În 1956 apare una dintre primele şi cele mai importante lucrări ale lui Petru Cărare – Scrisoare Mamei, în care poetul vorbea despre soarta jurnalistului sovietic.
„El îi spune mamei lui despre viaţa lui de jurnalist. Nu am drept să scocior tină, nici să nasc idee nouă, doar să critic o găină, când aceasta nu se ouă”, a precizat Vladimir Beşleagă.
În 1972 apare o altă lucrare monumentală - volumul Săgeţi.
„Şi a mers în vânzare în librării. Şi, brusc, a doua sau a treia zi a fost stopată, retrasă, dată la cuţit şi arsă. Şi au rămas puţine exemplare”, s-a confesat Vladimir Beşleagă.
Volumul "Săgeţi" avea un poem intitulat "Oaspete nepoftit".
Noi avem un hoţ în casă,
Noi cu hoţul stăm la masă.
Ne-a ieşit mai ieri în cale,
Cu idei şi cu pistoale.
Şi s-auzi tu noutate,
Trebuie să-i spunem frate!
„Şi se termină aşa: Dar să-i dai în loc de pită, un calup de dinamită. Uite, poemul acesta a decis soarta cărţii, pentru că numai unul ca Petru Cărare a fost în stare să spună adevărurile cele mari care mocneau sau zăceau, rodeau sufletul omului nostru, basarabeanului, moldoveanului, sub comunişti, sub ruşi mai ales”, a spus Vladimir Beşleagă.
În aceste zile, cu prilejul celor 85 de ani de la naşterea poetului, biblioteca naţională de la Chişinău găzduieşte o expoziţie foto-documentară unde poate fi admirată opera marelui satiric.
„Nişte poezii, epigrame, parodii demult uitate. Sunt atât de actuale. Atunci când ţii în mână o care cu scrisul poetului, parcă primeşti de la el un mesaj”, a declarat LUDMILA ERUŞEVSCHI, coordonatorul expoziţiei.
„Un spirit rebel, nonconformist şi mare disident. El a fost unul din puţinii care s-a opus sistemului toată viaţa. Niciodată nu a făcut nicio concesie”, a spus Vladimir Beşleagă.
"O, câţi poeţi la vârsta mea,
erau de-acuma clasici
şi câţi mureau de-atâtea ori,
la vârsta mea nemuritori.
Iar eu ajuns la vârsta lor,
nici clasic nu-s şi nici nu mor."
Petru Cărare a plecat la cele veşnice pe 27 mai 2019.
