În  sesizare, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a solicitat Curţii Constituţionale să se expună cu privire la constituţionalitatea unei sintagme din art.49 alin.(4) al Legii nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, care constituie temei pentru dezavantajarea persoanelor cu dizabilităţi accentuate care locuiesc în alte localităţi decât în municipiul Chişinău la acordarea compensaţiei trimestriale pentru transport.

 Avocatul Poporului pentru drepturile copilului  consideră că sintagma „şi de locul de trai (raioane/municipii) ”, prevăzută în art.49 alin.(4) din  Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, contravine principiului egalităţii statuat în art.16 coroborat cu art.47 şi art. 51 din Constituţia Republicii Moldova.

Problema a apărut în atenţia Ombudsmanului Copilului urmare a adresării unei persoane cu dizabilităţi, care a pretins că mărimea compensaţiei trimestriale acordată persoanelor cu dizabilităţi diferă, în  funcţie de locul de trai/domiciliul acestora, fiind dezavantajate persoanele cu dizabilităţi din alte localităţi din aceeaşi decât cele care domiciliază în municipiile Bălţi şi Chişinău. 

Maia Bănărescu a mai stabilit că, deşi de la 1 ianuarie 2021 cuantumul compensaţiei trimestriale pentru serviciile de transport acordate persoanelor cu dizabilităţi severe şi copiilor cu dizabilităţi în vârstă de până la 18 ani, indiferent de locul de trai, au fost echivalate, aceste prestaţii rămân în continuare diferenţiate, în dependenţă de locul de trai.

Această sumă urmează a fi echivalată doar începând cu 1 ianuarie 2023, iar până atunci, în corespundere cu normele existente,  aceste persoane  urmează a fi tratate diferit în raport cu cele din aceeaşi în funcţie de locul de trai (raioane, municipiile Bălţi şi Chişinău).

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului  consideră că prevederile contestate din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi creează condiţii propice pentru stabilirea în continuare a prevederilor discriminatorii şi dezavantajarea persoanelor cu dizabilităţi accentuate la acordarea compensaţiei pentru transport trimestriale, care locuiesc în alte localităţi decât în capitală, conform  Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1413/2016.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului menţionează în sesizare că transport urban există nu doar în municipiile Chişinău şi Bălţi, dar şi în alte localităţi/municipii (de exemplu, Cahul, Comrat etc.), dar şi faptul că persoanele cu dizabilităţi din localităţile rurale, în special unde nu sunt instituţii de menire socială (farmacii, instituţii medicale/servicii medicale specializate, magazine, etc.), suportă cheltuieli suplimentare pentru deplasare în centrele raionale sau municipiile Chişinău, Bălţi etc. pentru a benefica de aceste servicii.

Maia Bănărescu aminteşte de asemenea că, potrivit poziţiei exprimate anterior de Curtea Constituţională,  egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Prin urmare, obligaţia constituţională a statului este de a lua măsuri adecvate pentru asigurarea necesităţilor vitale ale cetăţenilor săi, inclusiv în situaţii excepţionale, fără nicio discriminare după un anumit criteriu protejat.

În prezent legislaţia naţională stabileşte pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate o compensaţie trimestrială  în raioane în mărime de 69 lei, în  municipiul Bălţi de 135 lei, iar pentru acei din capitală de 180 lei.