Istoria a fost cruntă cu ei, dar curajul le este apreciat şi astăzi. În cimitirul de la Mahala, din regiunea Cernăuţi, oamenii au aprins focul memoriei pentru sutele de oameni căzuţi pe malul Prutului în timp ce încercau să fugă în România de ororile sovieticilor. Se întâmpla acum 80 de ani.
Aşa sunt comemoraţi an de an sute de tineri care au fost omorâţi în încercarea lor disperată de a fugi de sub ocupaţia sovietică. Unii dintre ei, au fost înmormântaţi în cimitirul din Mahala, Cernăuţi. Se întâmpla în lunile ianuarie şi februarie ale anului 1941. La venirea ruşilor în ţinut, vâzând ororile arestărilor şi deportărilor orchestrate de sovietici, sute de tineri din localităţile din Cernăuţi au încercat să fugă în România. Însă cei mai mulţi dintre ei, nu au ajuns decât până pe malul Prutului unde au fost seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Doar 57 au reuşit să treacă Prutul.
ANA GOSTIUC, profesoară de istorie, satul Mahala, Cernăuţi: „Spre dimineaţă, grănicerii au mers în satul vecin Lunca, au mânat lumea cu forţa să strângă cadavrele, mulţi morţi, mulţi răniţi, toţi au fost aruncaţi în 4 gropi commune. Mai târziu, în 1941 când se întoarce puterea, autorităţile române, au fost încercări să găsească aceste gropi, dar a fost găsită decât una singură. Au fost aduse creştineşte la biserică la Mahala şi îngropaţi cu slujbă, preoţi, mare jale pe aleea eroilor.”
Iar istoria nu moare nici în amintirile localnicilor.
Dumitru Zaharciuc: „S-au pornit la acest drum, s-au pornit nu cu arme, cu automate, topoare sau alte unelte aducătoare de moarte, s-au pornit cu trăistuţa după cap, cu o bucăţică de mămăligă şi slănină ca să aibă cu ce se întări trupeşte la drum”.
Maria Tatarciuc: „Moşul meu a fost prins la Prut când o vrut să treacă în România. L-au întors la Cernăuţi şi l-au ţinut vreo săptămâna, bunica îmi povestea că ea se ducea să-i ducă mâncare şi nu au primit-o, sau o pereche de ciorapi să se încalţe că era frig, i-au zis că lui mai mult nu-i trebuie. L-au împuşcat şi nu mai ştim de el.”
Petru Grior: „Până astăzi încă nu se ştie numărul şi lista tuturor celor căzuţi la Lunca, secerate de gloanţele sovieticilor”.
Nici gerul şi nici pandemia nu i-a împiedicat pe localnici şi pe oficiali să-şi comemoreze înaintaşii aşa cum se cuvine.
Excelenţa Sa DAN CONSTANTIN, consulul României la Cernăuţi: „Mă bucur când văd comunitatea istorică românească cum îşi respectă înaintaşii şi cum îi pomeneşte şi ţine la ei. Este istoria noastră, chiar dacă nu întotdeauna este plăcută”.
GHEORGHE MOROZ, parohul bisericii din Mahala, Cernăuţi: „Ducă-se pe pustii nevoia ce o fost. Eu cred că aceste crime ce s-au întâmplat şi oamenii ce au trecut, ele poate că nu s-ar repeta, poate acum lumea e mai conştientă, dar vrăjmaşul mântuirii nu doarme. "
ANA GOSTIUC, profesoară de istorie, satul Mahala, Cernăuţi: „Spre dimineaţă, grănicerii au mers în satul vecin Lunca, au mânat lumea cu forţa să strângă cadavrele, mulţi morţi, mulţi răniţi, toţi au fost aruncaţi în 4 gropi commune. Mai târziu, în 1941 când se întoarce puterea, autorităţile române, au fost încercări să găsească aceste gropi, dar a fost găsită decât una singură. Au fost aduse creştineşte la biserică la Mahala şi îngropaţi cu slujbă, preoţi, mare jale pe aleea eroilor.”
Iar istoria nu moare nici în amintirile localnicilor.
Dumitru Zaharciuc: „S-au pornit la acest drum, s-au pornit nu cu arme, cu automate, topoare sau alte unelte aducătoare de moarte, s-au pornit cu trăistuţa după cap, cu o bucăţică de mămăligă şi slănină ca să aibă cu ce se întări trupeşte la drum”.
Maria Tatarciuc: „Moşul meu a fost prins la Prut când o vrut să treacă în România. L-au întors la Cernăuţi şi l-au ţinut vreo săptămâna, bunica îmi povestea că ea se ducea să-i ducă mâncare şi nu au primit-o, sau o pereche de ciorapi să se încalţe că era frig, i-au zis că lui mai mult nu-i trebuie. L-au împuşcat şi nu mai ştim de el.”
Petru Grior: „Până astăzi încă nu se ştie numărul şi lista tuturor celor căzuţi la Lunca, secerate de gloanţele sovieticilor”.
Nici gerul şi nici pandemia nu i-a împiedicat pe localnici şi pe oficiali să-şi comemoreze înaintaşii aşa cum se cuvine.
Excelenţa Sa DAN CONSTANTIN, consulul României la Cernăuţi: „Mă bucur când văd comunitatea istorică românească cum îşi respectă înaintaşii şi cum îi pomeneşte şi ţine la ei. Este istoria noastră, chiar dacă nu întotdeauna este plăcută”.
GHEORGHE MOROZ, parohul bisericii din Mahala, Cernăuţi: „Ducă-se pe pustii nevoia ce o fost. Eu cred că aceste crime ce s-au întâmplat şi oamenii ce au trecut, ele poate că nu s-ar repeta, poate acum lumea e mai conştientă, dar vrăjmaşul mântuirii nu doarme. "
