Madeleine Albright, prima femeie angajată în funcţia de secretar de stat (ministru de externe) în Guvernul Statelor Unite, a lansat acum câteva luni o carte despre populismul modern, derapajele de la principiile democratice, statul capturat şi consecinţele acestor fenomene asupra societăţii.
Întitulată ”Fascism, a warning” (Fascismul, o avertizare), opera este o încercare de a răspunde la întrebarea dacă există cumva indicii care sugerează o revenire la putere a unor regimuri fasciste, scrie Mold-street.
Într-un interviu pentru publicaţia The Economist, autoarea cărţii ”Fascism, a warning”, în prezent profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Georgetown, susţine că fascismul nu se bazează pe vreo ideologie de dreapta, stânga sau centru, ci reprezintă de fapt o modalitate de a acapara şi a consolida puterea în favoarea unei singure persoane sau partid.
Moment de alarmă?
Întrebată dacă există motive de alarmă în acest sens, fosta şefă a diplomaţiei americane în administraţia lui Bill Clinton a declarat că clima politică în multe ţări ale lumii sugerează derapaje serioase de la normele democratice şi, fiind ea înseşi o victimă a fascismului şi nazismului, vede paralele între evoluţiile din Germania şi Italia anilor 30-40 din secolul trecut şi evenimentele care au loc acum în Europa, America şi Asia.
Milioane de oameni şi-au pierdut viaţa din simplul motiv că au ignorat în trecut semne similare, a subliniat Albright.
”Cu excepţia Coreei de Nord, nu pot acuza nici un guvern că ar fi de sorginte fascistă. Însă văd unele paralele deranjante între tendinţele contemporane şi condiţiile care i-au propulsat la putere pe Mussolini şi apoi pe Hitler. Printre acestea se numără disparităţile economice, declinul încrederii în partidele tradiţionale, coroziunea discursului public, defăimarea minorităţilor, şi acţiunile concertate ale unor lideri represivi de a submina libera exprimare, de a perverti logica şi a distorsiona adevărul”, a spus Madeleine Albright.
Pentru a merita acest statut, protagoniştii trebuie să fie determinaţi să utilizeze forţa şi să facă uz de orice mijloace pentru a-şi atinge scopul, chiar dacă ajung la putere sau o consolidează pe cale perfect democratică.
Deşi democraţia nu este perfectă, ea reprezintă cel mai uman şi mai reuşit model de guvernare pe care omenirea a putut să producă în cei 4.000 de ani de civilizaţie, a notat fostul diplomat, precizând că astăzi SUA ar fi fost ”pierdută ca naţiune dacă abandona credinţa în instituţiile şi valorile care separă democraţia de tiranie”.
Este la fel adevărat că instituţiile s-au cam învechit în cei peste 70 de ani de pace şi necesită unele reparaţii sau modernizări pentru a se adapta la transformărilor rapide şi noilor experienţe, principiile însă ar trebui să rămâne neschimbate: responsabilitate civică, colaborare internaţională, respectarea supremaţiei legii şi ”un pic de grijă unul faţă de altul”, a mai spus Albright.
Condiţii favorabile
Potrivit fostului diplomat american, cetăţenii trebuie să devină mai rezistenţi la cinismul care vine atât din tabăra de dreapta, cât şi cea din stânga.
Madeleine Albright s-a născut în anul 1937 la Praga, capitala fostei Cehoslovacia, cu numele Marie Jana Korbelova, într-o familie de diplomaţi de origine evreiască. Când Germania a invadat Cehoslovacia, familia s-a refugiat în Marea Britanie, de unde tatăl ei a continuat să lucreze pentru guvernul în exil, iar în anul 1948 întreaga familie a emigrat în SUA. După o viaţă trăită în această ţară, pe care o numeşte ”stâncă ce a făcut praf fascismul”, Albright recunoaşte că actuala administraţie a SUA alunecă spre practici de care ea scăpase acum 70 de ani şi creează precedente periculoase.
Fascismul, o avertizare
The Economist a publicat şi câteva paragrafe din cartea semnată de Madeleine Albright.
”Mussolini a observat că în procesul de acumulare a puterii, este înţelept să faci acest lucru în maniera în care se jumuleşte o găină – pană după pană. Tactica lui a supravieţuit în secolul nostru. Când mă trezesc dimineaţă, pot vedea semne timpurii ale fenomenului fascismului: discreditarea politicienilor moderaţi, apariţia unor lideri care divizează societatea în loc s-o unească, încercarea de a obţine victoria cu orice preţ, invocarea măreţiei naţiei de către persoane care habar nu au ce înseamnă măreţia. De cele mai deseori semnele care ar trebui să ne alerteze sunt camuflate: modificarea constituţiei de dragul reformei, atacarea presei sub pretextul asigurării securităţii, de-umanizarea mascată ca apărare a virtuţii…”
”…Fiecare pas în direcţia instaurării fascismului – fiecare pană smulsă – provoacă daune atât cetăţenilor la nivel personal cât şi societăţii în general; fiecare acţiune de smulgere face următorul pas mai scurt”.
