„De ziua profesorului, involuntar, ne întoarcem cu gândul în şcoala în care am învăţat, revedem chipul unuia sau al mai multor profesori îndrăgiţi, care, pe lângă cunoştinţele şi abilităţile formate, ne-au încurajat să înfruntăm dificultăţile şi să ne asumăm responsabilităţi, ne-au influenţat în mod semnificativ formarea noastră ca personalităţi, ne-au determinat cele mai importante decizii privind viitorul nostru. Acest fapt argumentează impactul major pe care îl are profesorul asupra fiecărui om, în parte, dar şi asupra societăţii în ansamblu.

Trebuie să recunoaştem că ceea ce am devenit azi noi, maturii, se datorează, în mare parte, muncii şi perseverenţei profesorilor noştri, înţelepciunii cu care ne-au ghidat paşii, mărinimiei şi atenţiei cu care ne-au înconjurat. Toţi am avut, în diferite etape ale vieţii, anumite modele pe care le admiram: fie primul învăţător, fie dirigintele sau profesorul de la disciplina preferată, fie antrenorul sportiv, fie conducătorul muzical, fie conducătorul ştiinţific de la facultate sau cel care ne-a călăuzit primele realizări în profesie – şi aceste modele s-au perindat în timp, s-au cumulat în unul, căruia îi purtăm recunoştinţa peste ani.

Ulterior, devenind părinţi, apreciem şi mai mult valoarea profesorului. Ne dorim pentru copiii noştri educatori dedicaţi, învăţători de vocaţie, profesori competenţi, care să-i formeze, să-i modeleze, să-i ghideze, să le fie alături pe drumul cunoaşterii. Mulţi dintre noi tocmai din aceste considerente au decis să rămână în sistemul educaţional, să-l reformeze şi să-i optimizeze standardele, ajustându-le noilor exigenţe pe care le revendică viaţa de azi şi viitorul de mâine.

 În ultimul deceniu, am fost martori ai fenomenului de repoziţionare a profesiilor. Am urmărit fel de fel de clasamente, de ratinguri ale profesiilor viitorului. Fiecare dintre noi, probabil, s-a întrebat dacă se va regăsi printre acestea şi profesia noastră şi dacă vom fi utili în viitor, având în vedere explozia informaţională, precum şi dezvoltarea avansată a tehnologiilor. Pandemia ne-a demonstrat – atât nouă, cât şi întregii lumi – că suntem şi vom rămâne absolut indispensabili acestei societăţi, că nu pot exista grădiniţe fără educatori, precum nici şcoli fără profesori. Umanitatea a conştientizat rolul major al medicilor şi al profesorilor în societate. În continuare, aceste profesii rămân a fi cele mai importante, dar şi cele mai nobile.

Dacă în cazul altor meserii este suficientă pregătirea profesională, anumite competenţe specifice unui sau altui domeniu, în cazul profesiei  noastre e nevoie de mult mai mult: de vocaţie, măiestrie, devotament, abnegaţie – şi acestea nu sunt gratuităţi, ci adevăruri conştientizate de întreaga societate.

Trăim vremuri ale schimbărilor în toate sensurile, sub toate aspectele şi la toate nivelurile. Lumea se schimbă cu o repeziciune de neimaginat, în afară de aceasta mai intervin o serie de circumstanţe imprevizibile, aşa cum este în prezent pandemia. Cadrele didactice s-au dovedit a fi destul de flexibile, şi-au adaptat cu toţii paşii din mers, au însuşit cu promptitudine tehnologiile digitale necesare pentru realizarea învăţământului la distanţă. 

Şi chiar dacă acum traversăm o perioadă grea, cu provocări pe toate planurile, profesorii nu-şi pierd speranţa că lucrurile se vor aşeza pe făgaşul lor firesc, că este în puterea lor să optimizeze priorităţile învăţământului şi să găsească resursele motivaţionale necesare pentru a merge mereu mai departe. Îmi exprim gratitudinea faţă de Dumneavoastră, cei care aţi înfruntat această realitate dură şi aţi asigurat buna desfăşurare a procesului educaţional.

Personal, parcurgând toate treptele ierarhiei profesionale, cunosc fisurile domeniului,  însă cred că prin efort consolidat putem schimba lucrurile în bine. În calitatea mea de ministru al educaţiei, voi pleda în continuare pentru meritocraţie, pentru transparenţă, obiectivitate, corectitudine, integritate, pentru valorificarea potenţialului fiecăruia dintre Dumneavoastră. Voi continua să-mi canalizez toată energia în rezolvarea problemelor, în redresarea situaţiei, în reformarea sistemului.

Îmi doresc ca instituţiile educaţionale să fie un spaţiu sigur, un mediu prielnic atât pentru copii, cât şi pentru profesori, să avem condiţii bune de instruire şi de muncă, astfel încât acolo să ne simţim bine.

Gânditorii lumii ne-au îndemnat să pornim schimbarea de la noi, ceea ce înseamnă că, în mod vădit, trebuie să fim predispuşi la schimbare, mai întâi noi, pentru ca, mai apoi, să-i schimbăm pe alţii – mă refer la elevi, studenţi. Trebuie să le formăm competenţele, abilităţile necesare pentru viaţă. Important e să le încurajăm creativitatea, să cultivăm personalităţi dezvoltate armonios, oameni liberi în gândire şi în acţiune, oameni încrezători în propriile forţe, în potenţialul lor, oameni realizaţi, împliniţi, adică fericiţi.

Astfel bucuria noastră să ajungă deplină, încât să putem savura rezultatele muncii noastre, succesul şi recunoştinţa discipolilor, aprecierea societăţii.
Vă îndemn să fim solidari. Mi-aş dori o solidaritate de breaslă mai accentuată, mai evidentă. Să ne susţinem reciproc, astfel încât niciun coleg de-al nostru să nu se simtă singur, abandonat, marginalizat în nicio situaţie.

Împreună, putem asigura ţării noastre un viitor mai bun.

În această zi de sărbătoare, îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care aţi depus eforturi semnificative în dezvoltarea, învăţarea şi îndrumarea copiilor noştri. Vă mulţumesc pentru dedicaţia şi altruismul cu care modelaţi viitorul!

Dragi colegi, vă doresc sănătate, prosperitate, inspiraţie, succese remarcabile, optimism şi noi forţe pentru a continua nobila cauză şi pentru a obţine noi realizări!”, a transmis minsitrul    Anatolie Topală.