„Ne-am deprins cu toţii şi i-am deprins şi pe alţii să vadă Moldova ca un strugure de poamă pe harta uniunii. Astăzi, Moldova, stă, mai curând, ca un cap de zimbru gata nu de atac şi nici de înjugare, dar gata ca faimoşii zimbri din Codrii Cosminului, Limba şi Vatra, Scrisul şi Cetatea!”, spune ION HADÂRCĂ, fost preşedinte al Frontului Popular.

„Ideea zimbrului era una cuceritoare, de renaştere, simboliza identitatea noastră, revenirea la valorile naţionale şi istorice”, a precizat ION HADÂRCĂ.

Ion Hadârcă a fost unul din cei care au luptat cu înverşunare pentru ruperea regiunii pruto-nistrene de imperiul sovietic. În calitatea sa de fruntaş al Frontului Popular, a fost mereu în vâltoarea evenimentelor de la sfârşitul anilor 80 şi a alimentat flacăra libertăţii din sufletele oamenilor, prin discursuri tunătoare, rostite în PMAN.  

„Acuma se scutură toate frunzele galbene şi rămâne doar această impresie romantică, dar perioada era destul de fierbinte, dacă ţinem cont că erau în plină desfăşurare zilele puciului de la Moscova. Adică, nu era vorba de romantism, era vorba de a lua atitudine şi de a stabili clar care sunt direcţiile noastre de mai departe, pentru că nu mai puteam tolera presiunea, puciştii, dictatura care se aştepta.  Lucrurile erau destul de tulburi şi nu putem vorbi de romantism. Putem vorbi numai la capitolul acestei efervescenţe populare care s-a întâmplat pe 27 august 1991 după ce a căzut puciul de la Moscova, după ce Ucraina şi-a declarat independenţa şi autorităţile, nu ştiu, cu voia sau fără voia lui Eliţîn, asta încă rămâne de văzut, au decis să proclame independenţa”, a spus ION HADÂRCĂ.

„ara mamă ar fi avut şi argumentele suficiente care să ceară revenirea Basarabiei în spaţiul ei istoric, idee care este şi subliniată în Declaraţia de Independenţă că noi, deci, ne proclamăm independenţa în spaţiul etnic, cultural, geografic, al devenirii noastre – a români, a românităţii, a culturii europene. Aceste lucruri s-au afirmat la marea adunare naţională din 27 august 1989 şi eu consider că aceasta este cea mai mare şi mai importantă acţiune şi eveniment istoric al secolului XX care s-a întâmplat în acest spaţiu, în această piaţă, în acest spaţiu unde ne aflăm aici. Iar ceea ce a urmat au fost nişte încercări de tatonare sau de manevre spre un viitor care era unul ceţos şi interpretat în mod diferit”, a precizat ION HADÂRCĂ.

Drumul spre Independenţă nu a fost deloc uşor, iar dacă cineva, astăzi, crede că libertatea ne-a fost pusă pe tavă, greşeşte amarnic. Una din cele mai curajoase decizii a fost luată pe 31 august 1989, atunci când românii basarabeni au restabilit un adevăr istoric, au readus limba română şi alfabetul român, acasă!

„Drept care ne stau mărturie cronicile şi letopiseţele,  numele istoric al poporului nostru, numele de român şi denumirea limbii acestui popor, Limba Română!”, spunea ION UNGUREANU, fost ministru al Cultelor.

„Este pentru prima oară când a ţâşnit lacrima bucuriei şi sunt fericit că am apucat această zi a neamului nostru”, spunea poetul Grigore Vieru.

„Emoţiile au fost foarte mari pentru că se aştepta un salt într-o nouă calitate, la revenirea noastră matricială, la demnitatea naţională, la suveranitatea adevărată care presupunea şi suveranitatea individului, nu doar suveranitatea unei statalităţi inventată într-o perioadă obscură a istoriei. Emoţiile erau foarte mari, copleşitoare. Am trăit şi eu acele emoţii care, din păcate, pe urmă nu au găsit acoperire în realizările noastre ulterioare”, declarea Ion Hadârcă.

Una dintre cele mai mari dezamăgiri şi regrete ale ex prim-vicepreşedintelui primului Parlament democratic de la Chişinău a fost Constituţia adoptată în iulie 1994 de guvernarea agrariană. Textul documentului a fost scris fără a ţine cont de prevederile Declaraţiei de Independenţă şi al marilor deziderate ale Adunărilor Naţionale.  

„Adunări care au spus clar ce fel de independenţă. Independenţă faţă de imperiul sovietic. Imperiul sovietic s-a prăbuşit şi drumul nostru trebuia să fie în ritmuri alerte către ACASĂ, nu în altă parte. De ce nu suntem acasă? Asta este întrebarea fundamentală, de ce nu suntem acasă. Greşeli s-au făcut multe. Reculul acesta al perioadei negre agrariene, apoi celei roşii, comuniste, au îndepărtat speranţele şi energiile şi aşteptările celor care au participat la construcţia statalităţii în acea fază”, a spus ION HADÂRCĂ.

Aşa că, independenţa i-a lăsat un gust amar, mărturiseşte Ion Hadârcă.  

„Noi putem doar să trăim cu nostalgiile acelor clipe. Aici este interpretarea pe care am vrea noi să o declarăm noi, ca un fel de interpretare salvatoare atunci când ne apropiem de aceste zile de consemnare a acelei date. În rest, este o republică în derivă care ezită între Est şi Vest care vrea să fie bună şi cu unii şi cu alţii şi nu are o direcţie strategică foarte clară. Avem o clasă politică compromisă. Avem furturi de miliarde şi aeroporturi, avem multe alte probleme care ne trag în jos şi nu ne lasă să înaintăm şi să fim trataţi ca o ţară europeană”, a spus ION HADÂRCĂ.

Astăzi, consideră Hadârcă, în zadar mai văruim cetatea în care trăim.

„Noi culegem aceeaşi poamă acră a independenţei care oricât de mult s-ar coace, nu ştiu dacă mai dulce s-ar face. Şi acum, după tot ce s-a întâmplat, eu tratez noţiunea de independenţă, fixată şi în Declaraţie şi în Constituţie, echivalentă noţiunii de neutralitate, pentru că ea s-a interpretat de forţele oculte ca un prilej tocmai de detaşare, de despărţire de spaţiul românesc”, a spus ION HADÂRCĂ.

Prin urmare, fostul fruntaş al Frontului Popular crede cu tărie că independenţa nu reprezintă alternativa românilor basarabeni.

„Putem fi independenţi numai în măsura când ne vom reuni cu patria mamă. Prutul plânge acum în surdină, a spus ION HADÂRCĂ.

„Un mal al Prutului mai plânge!”, a conchis ION HADÂRCĂ.