În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, mii de familii din Basarabia au fost obligate să-şi părăsească locuinţele şi să apuce drumul Siberiei. Cei mai mulţi dintre ei erau reprezentanţi ai elitei. Poveştile de viaţă ale persoanelor care au fost deportate par trase la indigo. Puţini dintre cei care au trăit ororile represiunilor staliniste au mai rămas în viaţă.
Dintre miile de români din Basarabia, deportaţi în primul val, cel din 1941, mai puţin de jumătate s-a întors acasă. Abia după 1953, unii dintre ei au primit dreptul de a reveni la locurile de baştină. Cei care mai sunt, îşi amintesc cu lacrimi în ochi cele întâmplate. Sunt poveşti despre familii despărţite forţat, despre teamă, teroare, pribegie şi moarte.
Familia Tanasevici din satul Ghetlova, raionul Orhei, este una dintre miile de familii afectate de represaliile staliniste. În 1941, a fost deportat Onisim Tanasevici, iar după câţiva ani au luat drumul Siberiei şi ceilalţi membri.
Valentina Sturza este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova şi a trăit pe propria piele deportările. De două ori.
Valentina Sturza îşi aminteşte cu groază despre condiţiile inumane de pe drum.
În 1949 şi 1951 au mai avut loc alte două valuri de deportări. Operaţiunea din 1949 a fost catalogată, ulterior, drept "cea mai mare deportare a populaţiei basarabene". Istoricii susţin că deportările au însemnat lichidarea elitei economice şi politice a societăţii basarabene.
Familia Tanasevici din satul Ghetlova, raionul Orhei, este una dintre miile de familii afectate de represaliile staliniste. În 1941, a fost deportat Onisim Tanasevici, iar după câţiva ani au luat drumul Siberiei şi ceilalţi membri.
Valentina Sturza este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova şi a trăit pe propria piele deportările. De două ori.
Valentina Sturza îşi aminteşte cu groază despre condiţiile inumane de pe drum.
În 1949 şi 1951 au mai avut loc alte două valuri de deportări. Operaţiunea din 1949 a fost catalogată, ulterior, drept "cea mai mare deportare a populaţiei basarabene". Istoricii susţin că deportările au însemnat lichidarea elitei economice şi politice a societăţii basarabene.
