Iaroslav Romanchuk, preşedintele Centrului de Cercetare Strategică Mizes din Minsk, a vorbit într-un interviu exclusiv pentru www.tvrmoldova.md despre modelul economic al Belaruslui şi despre relaţiile dintre Minsk şi Moscova.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Vreau să încep cu întâlnirea dintre Putin şi Lukaşenco. Kremlinul a promis un credit în valoare de un miliard jumătate de dolari pentru Belarus. Spuneţi-mi, vă rog, în cifre, e mult sau puţin şi ce valoare are acest credit pentru economia Belarusuluii?
Iaroslav Romanchuk: Cu siguranţă, între Putin şi Lukaşenco nu este o înţelegere clară şi agenda întrevederii nu prevedea şi tema creditului şi, mai ales, nişte puncte mărunte. Patru ore cât a durat întrevederea, cu siguranţă, nu despre asta s-a discutat. Chiar şi după această întrevedere, Ministerul Finanţelor belorus spune că, uite, în curând vom primi jumătate de miliard, Ministerul Finanţelor din Rusia spune că un miliard în acest an, jumătate de miliard anul viitor. Vor mai fi şi nişte condiţionalităţi, aşa că nu va fi atât de uşor. Dacă e mare sau mică suma promisă - vă spun că nu ajunge nici pentru acoperirea deficitului bugetar al Belarusului. Amintesc că datoria Belarusului pentru gaz este de 350 de milioane, plus deservirea creditului rus în acest an. Aşa că aceşti bani ajung pentru Belarus pentru a închide propriile sale necesităţi. Chiar şi dacă va exista un transfer, va fi unul doar tehnic. În interiorul Guvernului rus, datoria Belarusului va fi majorată, iar banii în Belarus, cu siguranţă, nu vor ajunge pentru că ei înseamnă îndeplinirea obligaţiilor pe care le are Belarusia în raport cu Rusia. Belarusi are nevoie astăzi de 4-5 miliarde dolari pentru a îndeplini obligaţiile interne şi externe, pentru a ţine economia pe linia de plutire, pentru că modelul belorus este de stat, nu este capabil să genereze, în special în condiţiile pandemiei şi a şocurilor externe, indicatori consistenţi. S-au redus de două ori transferurile din străinătate şi capacitatea Belarusiei de a concura pe pieţele externe s-a redus considerabil. În condiţiile în care popularitatea lui Alexandr Lukaşenko se apropie de zero, prin înrăutăţirea situaţiei de creditare a ţării, noi ne aflăm într-un proces de recesiune şi înrăutăţire a situaţiei economice.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Aţi atins tema economiei Belarusului. Ce înseamnă, la această etapă, modelul de economie sub conducerea lui Alexandr Lukaşenko?
Iaroslav Romanchuk: Modelul economic, pentru cei care cunosc URSS, este un ciob din fosta uniune. Bineînţeles că este unul transformat, cu o mare doză de deschidere, cu o bucată de sector privat, nu atât de mare, dar oricum logica planificării de stat predomină economia Belarusului. 80 la sută din active sunt în mâinile statului, cu o metodă rigidă de control. Organele de stat reprezintă 45% din Produsul Intern Brut. Activele statului sunt în proporţie de 80%, presiunea reglementatoare a statului este de încă circa 15%. Aici adăugăm regimul de distribuţie a resurselor care tot este în mâinile statului şi ajungem la 1% din populaţie care este beneficiară a modelului economic din Belarus, iar restul se află în zona de risc. Chiar dacă esti un om de afaceri din mediul privat, astăzi joci cu Lukaşenko, iar mâine stai în închisoare sau afacerea ta e nulă. Iată şi logica modelului. Aceasta, în principiu, a depins de factorii externi, de pe piaţa rusă, comerţul cu Rusia. Am avut două perioade istorice în care produsul intern brut s-a dublat în dolari. În 1995 şi 2005 de la 15 la 30 miliarde de dolari, pe urmă din 2005 -2008, de la 30 la 60 miliarde de dolari.
Din considerentul că a fost o conjuctură benefică privind produsele petroliere şi considerabil a fost majorată partea pieţei ruseşti, în ultimii zece ani, 2010 – 2020 creşterea economică nu depăşeşte 0.1%, având în vedere creşterea datoriilor, reţineri la plăţi. Ca în URSS, când eşti în apogeu îţi e bine, cum apare o situaţie de criză – modelul nu este eficient, regimul începe a căuta vinovaţii, care sigur, sunt în exterior, presupuse înţelegeri dintre americani şi europeni sau Kremlin, dar, în fond, un lucru e cert – modelul nu prea s-a schimbat. Dar faptul că noi, deja a treia oară nimerim în recesiune şi criză, denotă că guvernarea (n.r. Alexandr Lukaşenko) nu a fost capabilă să gestioneze economia şi când apare o astfel de etapă, în mod cert, se include maşina de făcut bani şi toate astea se compensează pe seama populaţiei.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Atunci când a început criza din Belarus, pe Internet au apărut multe video în care Belarus era arătat ca un model, cu drumuri bune, colhozuri îngrijite, întreprinderi care lucrează. Vreau să vă întreb dacă acest tablou este unul real sau realitatea este cu totul alta?
Iaroslav Romanchuk: Drumuri bune au fost şi în URSS, judecând după faptul în care oamenii strâng după sine, pieţele şi drumurile sunt mult mai curate după mitinguri decât până, oamenii se descalţă când urcă pe scaun. Cu siguranţă, nu este meritul lui Lukaşenko sau a politicii de stat. Este pur si simplu un cod de conduită şi e vorba de cultură. Astfel, ca să îţi asumi astfel de merite - nu ştiu ce să zic. În ceea ce priveşte mitul că în Belarus totul e minunat, sectorul agroalimentar, de ani buni, se află pe spatele plătitorilor de impozite, dotările sunt efectuate din contul bugetului. Belarus este singura ţară din Europa care nu are economie de piaţă, exact din considerentul că anumite sectoare favorite, privilegiate, pur şi simplu au un statut special în raport cu statul, care, beneînţeles, le susţine. Sectorului agroalimentar i se achită datoriile, i se fac restructurări ale datoriilor, i se oferă anumite credite,. Acest sector este privit, într-un fel, ca un susţinător al puterii şi noi trebuie să îl hrănim. Cât priveşte sectorul industriei, la fel vedem. În ultimii 20 de ani, s-a produs dezindustrializarea ţării. În 1990 sectorul industriei genera 1/3 din produsul intern brut. Astăzi este de 22% şi balanţa este spre diminuarea ponderii industriei în bugetul statului. Dar, iarăşi, statul bagă bani enormi în programe de modernizare, dar întreprinderile de stat, în număr de aproximativ 200, sunt intercalate cu sectorul privat, care îşi spală cifrele de afaceri. Cum lucrează întreprinderile, nu interesează pe nimeni. Corupţia instituţionalizată este parte a economiei ţării noastre. Sectorul financiar este în declin. Doar în jumătate de an, o pătrime din întreprinderi au devenit falimentare. 40% din venit este redirecţionat pe credite, pieţele de desfacere se îngustează, o bună parte dintre întreprinderi lucrează doar pentru piaţa rusă. Rusia a creat şi întreprinderi concurente, de exemplu, MAZZ, care lucrează mai bine şi sunt integrate mai bine pe piaţa rusă de desfacere. Aşa că modelul URRS, or ţandăra de model al URSS, demult nu mai lucrează. Există corporaţii, dar să lucrezi cu holdinguri este complicat chiar şi pentru businessul rusesc. De asta nu putem vorbi de potenţialul industrial. În ultimii 10 ani au fost vândute zeci de întreprinderi industriale, care ar fi trebuit să fi fost locomotive ale creşterii economice. Noi nu avem business care să fie motorul creşterii economice şi de dezvoltare. Avem 1% de populaţie care îşi câştigă bani pe seama resurselor bugetare. Avem sectorul IT care s-a dezvoltat în ciuda, nu datorită politicii statului, dar astăzi vedem că autorităţile distrug şi acest sector, pentru că au descoperit că programiştii şi ingineriI nu sunt doar specialişti, dar şi cetăţeni ai ţării, care şi-au enunţat poziţia lor civică. Şi deodată, 300 de oameni au trecut în Letonia. Cred că şi mai mulţi vor emigra în Polonia, Lituania, Ucraina. Sectorul cu potenţial de formare a 5-6% din produsul intern brut va fi de fapt distrus.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Oligarhia este un specific pentru fostele republici sovietice. Avem oligarhi în R. Moldova, sunt în Ucraina, Rusia, Kazahstan, Georgia şi alte foste republici. Care a fost această tendinţă în Belarus? Există la dvs. oligarhi şi cine sunt ei, pentru că noi nu am auzit de ei?
Iaroslav Romanchuk: În Belarus este un singur oligarh, în comparaţie cu R. Moldova, unde a fost Plahotniuc şi diferiţi politicieni, în Ucraina sunt oligarhi şi politicieni, în Rusia este Putin şi oligarhi. În Belarus totul este într-un singur tub. Toate cele trei puteri sunt la Lukaşenko. La noi, principalul investitor, inovator, este Lukaşenko. Astfel, la noi fenomenul nu este, la noi este fenomenul „batika”. El şi-a transformat ţara într-o societate pe acţiuni şi când luptă cu corupţia, el, de fapt, luptă cu faptul că subalternii lui nu îndeplinesc bine sarcinile lui. La noi nu este o bătălie cu corupţia, ca în Georgia, spre exemplu, la noi e diferit. Plus sistemul de control din partea statului ce ţine de presă. La noi nu este democraţie, de asta este interzis de a scrie despre acest lucru. Şi orice încercare de a arăta cifre este un risc de un potenţial dosar de judecată. Cum să demonstrezi anumite scheme pe care lumea le vehiculează?
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Belarus este în uniune cu Rusia şi Uniunea Euroasiatică. Îmi aduc aminte de un interviu al lui Lukaşenko în decembrie anul trecut, unde el vorbea că oamenii se unesc ca să fie mai bine, nu mai rău. Ce reprezintă această Uniune şi aduce mai multe beneficii sau dimpotrivă?
Iaroslav Romanchuk: Uniunea Rusia-Belarus este un fake politic deoarece într-o uniune, fiecare nu poate fi pe valul său, cu politicile sale de reglementare. Anume din această cauză s-au certat Putin şi Lukaşenko, în 2019. Putin a decis să-i amintească lui Lukaşenko de un Acord cu nişte prevederi concrete în ceea ce priveşte funcţionarea acestei Uniuni, Lukaşenko a fost împotrivă. Aşa că pe hârtie, este uniune, dar, de fapt, sunt ţări diferite unite de nişte acorduri între state şi guverne. În ceea ce priveşte Uniunea Euroasiatică, vorbim despre o uniune putredă. Aceasta deoarece, din ideea de circulaţie liberă a bunurilor, mărfurilor, banilor, serviciilor şi forţelor de muncă, a rămas doar ideea de produse petroliere ieftine. Aceasta este ceea ce nouă ne trebuie de la Rusia. În această ecuaţie putem vorbi despre războaie şi conflicte ale lobby-iştilor, fie din partea rusă sau belorusă. De aceea sistemul lucrează într-o măsură oarecare, dar o anumită influenţă asupra economiei nu este. Dacă e să privim cota parte a Belarusului în importul Rusiei, atunci ultimii 25 de ani se estimează la 5% din importul rusesc. Astfel că totul este la nivel declarativ. De ce a fost conflict între Kremlin şi Lukaşenko? Deoarece Uniunea Euroasiatică îi era benefica liderului de la Minsk atât timp cât putea să se folosească de anumite resurse energetice, scheme din Rusia, putea vinde mărfurii la un procent convenabil Belarusului. Dar în Rusia au ridicat capul concurenţii, de aici şi conflictul în jurul celor 31 de foi de parcurs pentru integrare. Singurul lucru care îl opreşte pe Putin este legimitatea lui Lukaşenko, ce este pusă la îndolală şi faptul că beloruşii sunt împotriva unirii cu Rusia. Doar 3% susţin această idee. Chiar şi ultimele sondaje arată că şi ruşii se declară împotriva unei potenţiale uniri cu Belarus. Oligarhii şi conducătorii ruşi, beneficiari ai modelului belarus, demult s-au internaţionalizat. Ei au creat structuri mari, care lucrează utilizând diferite forme de regimuri beloruse sau ruse. Aceasta este realitatea. Ce declară politicienii pentru presă este mai curând un tertip pentru a schimba spectrul problemelor cele mai importante. Acum se face o încercare de legalizare a regimului Lukaşenko, dar până acum este fără succes.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Din punct de vedere economic, este posibilă o reorientare a Belarusului, de apropiere de Occident, pentru că la fel cum e R. Moldova, Belorusia face parte din Parteneriatul Estic.
Iaroslav Romanchuk: Este exclus. Lukaşenko şi-a pierdut aproape complet legitimitatea şi popularitatea. Dialogul a fost dus, timp de patru ani, spre diversificarea politicii externe, dar s-a încheiat cu un fiasco. Dialogul care a fost susţinut şi de iniţiativa lui Merkel, Germania şi UE, s-a încheiat fără niciun rezultat. De aceea, tentativele de discuţie cu Lukaşenko sunt inutile atât timp cât în Belarus nu sunt respectate drepturile omului, libertatea presei, lucruri de bază ale UE. De aceea, acum, când Lukaşenko a adunat politicienii şi a spus că de tot se face vinovată SUA şi ţările UE, care vroiau cică să distrugă ţara noastră, este un labirint.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Cum va fi influenţa criza politică din Belarus economia pe termen mediu şi lung?
Iaroslav Romanchuk: Foarte puternic. În primul rând, accesul spre pieţele externe este blocat, iar să iei credite în valută la o dobândă de 10%, este ucigător. Aşa că Belarus este în îmbrăţişarea Rusiei şi a posibilităţii de a se împrumuta de acolo sau de a primi credite în baza vânzării acţiunilor unor întreprinderi beloruse, într-o situaţie de criză. O consecinţă mare va fi în sectorul IT, exodul de minţi va fi şi mai pronunţat, despre faptul că vor pleca din ţară deja au anunţat reprezentanţii celor mai mari companii IT. Vom pierde şi o bună parte din tineret, care nu îşi doreşte să trăiască în astfel de condiţii. Sunt deschise hotarele UE şi astfel ţările UE vor putea adopta tineri talentaţi şi cu perspectivă, resurse care vor munci în beneficiul ţărilor UE. Entuziasmul antreprenorial e mort deja, acei oameni de afaceri care şi-au făcut publică poziţia civică sunt urmăriţi şi presaţi, sigur că ei nu vor lucra în astfel de condiţii. Sectorul HORECA este la fel în criză, 70 la sută dintre întreprinderile din acest sector sunt pregătite să se închidă, iată şi consecinţele crizei politice. Şi toate acestea oferă Belorusiei probabilitatea de a pica în capcana recesiunii pentru următorii ani.
Iaroslav Romanchuk: Cu siguranţă, între Putin şi Lukaşenco nu este o înţelegere clară şi agenda întrevederii nu prevedea şi tema creditului şi, mai ales, nişte puncte mărunte. Patru ore cât a durat întrevederea, cu siguranţă, nu despre asta s-a discutat. Chiar şi după această întrevedere, Ministerul Finanţelor belorus spune că, uite, în curând vom primi jumătate de miliard, Ministerul Finanţelor din Rusia spune că un miliard în acest an, jumătate de miliard anul viitor. Vor mai fi şi nişte condiţionalităţi, aşa că nu va fi atât de uşor. Dacă e mare sau mică suma promisă - vă spun că nu ajunge nici pentru acoperirea deficitului bugetar al Belarusului. Amintesc că datoria Belarusului pentru gaz este de 350 de milioane, plus deservirea creditului rus în acest an. Aşa că aceşti bani ajung pentru Belarus pentru a închide propriile sale necesităţi. Chiar şi dacă va exista un transfer, va fi unul doar tehnic. În interiorul Guvernului rus, datoria Belarusului va fi majorată, iar banii în Belarus, cu siguranţă, nu vor ajunge pentru că ei înseamnă îndeplinirea obligaţiilor pe care le are Belarusia în raport cu Rusia. Belarusi are nevoie astăzi de 4-5 miliarde dolari pentru a îndeplini obligaţiile interne şi externe, pentru a ţine economia pe linia de plutire, pentru că modelul belorus este de stat, nu este capabil să genereze, în special în condiţiile pandemiei şi a şocurilor externe, indicatori consistenţi. S-au redus de două ori transferurile din străinătate şi capacitatea Belarusiei de a concura pe pieţele externe s-a redus considerabil. În condiţiile în care popularitatea lui Alexandr Lukaşenko se apropie de zero, prin înrăutăţirea situaţiei de creditare a ţării, noi ne aflăm într-un proces de recesiune şi înrăutăţire a situaţiei economice.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Aţi atins tema economiei Belarusului. Ce înseamnă, la această etapă, modelul de economie sub conducerea lui Alexandr Lukaşenko?
Iaroslav Romanchuk: Modelul economic, pentru cei care cunosc URSS, este un ciob din fosta uniune. Bineînţeles că este unul transformat, cu o mare doză de deschidere, cu o bucată de sector privat, nu atât de mare, dar oricum logica planificării de stat predomină economia Belarusului. 80 la sută din active sunt în mâinile statului, cu o metodă rigidă de control. Organele de stat reprezintă 45% din Produsul Intern Brut. Activele statului sunt în proporţie de 80%, presiunea reglementatoare a statului este de încă circa 15%. Aici adăugăm regimul de distribuţie a resurselor care tot este în mâinile statului şi ajungem la 1% din populaţie care este beneficiară a modelului economic din Belarus, iar restul se află în zona de risc. Chiar dacă esti un om de afaceri din mediul privat, astăzi joci cu Lukaşenko, iar mâine stai în închisoare sau afacerea ta e nulă. Iată şi logica modelului. Aceasta, în principiu, a depins de factorii externi, de pe piaţa rusă, comerţul cu Rusia. Am avut două perioade istorice în care produsul intern brut s-a dublat în dolari. În 1995 şi 2005 de la 15 la 30 miliarde de dolari, pe urmă din 2005 -2008, de la 30 la 60 miliarde de dolari.
Din considerentul că a fost o conjuctură benefică privind produsele petroliere şi considerabil a fost majorată partea pieţei ruseşti, în ultimii zece ani, 2010 – 2020 creşterea economică nu depăşeşte 0.1%, având în vedere creşterea datoriilor, reţineri la plăţi. Ca în URSS, când eşti în apogeu îţi e bine, cum apare o situaţie de criză – modelul nu este eficient, regimul începe a căuta vinovaţii, care sigur, sunt în exterior, presupuse înţelegeri dintre americani şi europeni sau Kremlin, dar, în fond, un lucru e cert – modelul nu prea s-a schimbat. Dar faptul că noi, deja a treia oară nimerim în recesiune şi criză, denotă că guvernarea (n.r. Alexandr Lukaşenko) nu a fost capabilă să gestioneze economia şi când apare o astfel de etapă, în mod cert, se include maşina de făcut bani şi toate astea se compensează pe seama populaţiei.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Atunci când a început criza din Belarus, pe Internet au apărut multe video în care Belarus era arătat ca un model, cu drumuri bune, colhozuri îngrijite, întreprinderi care lucrează. Vreau să vă întreb dacă acest tablou este unul real sau realitatea este cu totul alta?
Iaroslav Romanchuk: Drumuri bune au fost şi în URSS, judecând după faptul în care oamenii strâng după sine, pieţele şi drumurile sunt mult mai curate după mitinguri decât până, oamenii se descalţă când urcă pe scaun. Cu siguranţă, nu este meritul lui Lukaşenko sau a politicii de stat. Este pur si simplu un cod de conduită şi e vorba de cultură. Astfel, ca să îţi asumi astfel de merite - nu ştiu ce să zic. În ceea ce priveşte mitul că în Belarus totul e minunat, sectorul agroalimentar, de ani buni, se află pe spatele plătitorilor de impozite, dotările sunt efectuate din contul bugetului. Belarus este singura ţară din Europa care nu are economie de piaţă, exact din considerentul că anumite sectoare favorite, privilegiate, pur şi simplu au un statut special în raport cu statul, care, beneînţeles, le susţine. Sectorului agroalimentar i se achită datoriile, i se fac restructurări ale datoriilor, i se oferă anumite credite,. Acest sector este privit, într-un fel, ca un susţinător al puterii şi noi trebuie să îl hrănim. Cât priveşte sectorul industriei, la fel vedem. În ultimii 20 de ani, s-a produs dezindustrializarea ţării. În 1990 sectorul industriei genera 1/3 din produsul intern brut. Astăzi este de 22% şi balanţa este spre diminuarea ponderii industriei în bugetul statului. Dar, iarăşi, statul bagă bani enormi în programe de modernizare, dar întreprinderile de stat, în număr de aproximativ 200, sunt intercalate cu sectorul privat, care îşi spală cifrele de afaceri. Cum lucrează întreprinderile, nu interesează pe nimeni. Corupţia instituţionalizată este parte a economiei ţării noastre. Sectorul financiar este în declin. Doar în jumătate de an, o pătrime din întreprinderi au devenit falimentare. 40% din venit este redirecţionat pe credite, pieţele de desfacere se îngustează, o bună parte dintre întreprinderi lucrează doar pentru piaţa rusă. Rusia a creat şi întreprinderi concurente, de exemplu, MAZZ, care lucrează mai bine şi sunt integrate mai bine pe piaţa rusă de desfacere. Aşa că modelul URRS, or ţandăra de model al URSS, demult nu mai lucrează. Există corporaţii, dar să lucrezi cu holdinguri este complicat chiar şi pentru businessul rusesc. De asta nu putem vorbi de potenţialul industrial. În ultimii 10 ani au fost vândute zeci de întreprinderi industriale, care ar fi trebuit să fi fost locomotive ale creşterii economice. Noi nu avem business care să fie motorul creşterii economice şi de dezvoltare. Avem 1% de populaţie care îşi câştigă bani pe seama resurselor bugetare. Avem sectorul IT care s-a dezvoltat în ciuda, nu datorită politicii statului, dar astăzi vedem că autorităţile distrug şi acest sector, pentru că au descoperit că programiştii şi ingineriI nu sunt doar specialişti, dar şi cetăţeni ai ţării, care şi-au enunţat poziţia lor civică. Şi deodată, 300 de oameni au trecut în Letonia. Cred că şi mai mulţi vor emigra în Polonia, Lituania, Ucraina. Sectorul cu potenţial de formare a 5-6% din produsul intern brut va fi de fapt distrus.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Oligarhia este un specific pentru fostele republici sovietice. Avem oligarhi în R. Moldova, sunt în Ucraina, Rusia, Kazahstan, Georgia şi alte foste republici. Care a fost această tendinţă în Belarus? Există la dvs. oligarhi şi cine sunt ei, pentru că noi nu am auzit de ei?
Iaroslav Romanchuk: În Belarus este un singur oligarh, în comparaţie cu R. Moldova, unde a fost Plahotniuc şi diferiţi politicieni, în Ucraina sunt oligarhi şi politicieni, în Rusia este Putin şi oligarhi. În Belarus totul este într-un singur tub. Toate cele trei puteri sunt la Lukaşenko. La noi, principalul investitor, inovator, este Lukaşenko. Astfel, la noi fenomenul nu este, la noi este fenomenul „batika”. El şi-a transformat ţara într-o societate pe acţiuni şi când luptă cu corupţia, el, de fapt, luptă cu faptul că subalternii lui nu îndeplinesc bine sarcinile lui. La noi nu este o bătălie cu corupţia, ca în Georgia, spre exemplu, la noi e diferit. Plus sistemul de control din partea statului ce ţine de presă. La noi nu este democraţie, de asta este interzis de a scrie despre acest lucru. Şi orice încercare de a arăta cifre este un risc de un potenţial dosar de judecată. Cum să demonstrezi anumite scheme pe care lumea le vehiculează?
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Belarus este în uniune cu Rusia şi Uniunea Euroasiatică. Îmi aduc aminte de un interviu al lui Lukaşenko în decembrie anul trecut, unde el vorbea că oamenii se unesc ca să fie mai bine, nu mai rău. Ce reprezintă această Uniune şi aduce mai multe beneficii sau dimpotrivă?
Iaroslav Romanchuk: Uniunea Rusia-Belarus este un fake politic deoarece într-o uniune, fiecare nu poate fi pe valul său, cu politicile sale de reglementare. Anume din această cauză s-au certat Putin şi Lukaşenko, în 2019. Putin a decis să-i amintească lui Lukaşenko de un Acord cu nişte prevederi concrete în ceea ce priveşte funcţionarea acestei Uniuni, Lukaşenko a fost împotrivă. Aşa că pe hârtie, este uniune, dar, de fapt, sunt ţări diferite unite de nişte acorduri între state şi guverne. În ceea ce priveşte Uniunea Euroasiatică, vorbim despre o uniune putredă. Aceasta deoarece, din ideea de circulaţie liberă a bunurilor, mărfurilor, banilor, serviciilor şi forţelor de muncă, a rămas doar ideea de produse petroliere ieftine. Aceasta este ceea ce nouă ne trebuie de la Rusia. În această ecuaţie putem vorbi despre războaie şi conflicte ale lobby-iştilor, fie din partea rusă sau belorusă. De aceea sistemul lucrează într-o măsură oarecare, dar o anumită influenţă asupra economiei nu este. Dacă e să privim cota parte a Belarusului în importul Rusiei, atunci ultimii 25 de ani se estimează la 5% din importul rusesc. Astfel că totul este la nivel declarativ. De ce a fost conflict între Kremlin şi Lukaşenko? Deoarece Uniunea Euroasiatică îi era benefica liderului de la Minsk atât timp cât putea să se folosească de anumite resurse energetice, scheme din Rusia, putea vinde mărfurii la un procent convenabil Belarusului. Dar în Rusia au ridicat capul concurenţii, de aici şi conflictul în jurul celor 31 de foi de parcurs pentru integrare. Singurul lucru care îl opreşte pe Putin este legimitatea lui Lukaşenko, ce este pusă la îndolală şi faptul că beloruşii sunt împotriva unirii cu Rusia. Doar 3% susţin această idee. Chiar şi ultimele sondaje arată că şi ruşii se declară împotriva unei potenţiale uniri cu Belarus. Oligarhii şi conducătorii ruşi, beneficiari ai modelului belarus, demult s-au internaţionalizat. Ei au creat structuri mari, care lucrează utilizând diferite forme de regimuri beloruse sau ruse. Aceasta este realitatea. Ce declară politicienii pentru presă este mai curând un tertip pentru a schimba spectrul problemelor cele mai importante. Acum se face o încercare de legalizare a regimului Lukaşenko, dar până acum este fără succes.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Din punct de vedere economic, este posibilă o reorientare a Belarusului, de apropiere de Occident, pentru că la fel cum e R. Moldova, Belorusia face parte din Parteneriatul Estic.
Iaroslav Romanchuk: Este exclus. Lukaşenko şi-a pierdut aproape complet legitimitatea şi popularitatea. Dialogul a fost dus, timp de patru ani, spre diversificarea politicii externe, dar s-a încheiat cu un fiasco. Dialogul care a fost susţinut şi de iniţiativa lui Merkel, Germania şi UE, s-a încheiat fără niciun rezultat. De aceea, tentativele de discuţie cu Lukaşenko sunt inutile atât timp cât în Belarus nu sunt respectate drepturile omului, libertatea presei, lucruri de bază ale UE. De aceea, acum, când Lukaşenko a adunat politicienii şi a spus că de tot se face vinovată SUA şi ţările UE, care vroiau cică să distrugă ţara noastră, este un labirint.
Constantin Uzdriş, jurnalist TVR MOLDOVA: Cum va fi influenţa criza politică din Belarus economia pe termen mediu şi lung?
Iaroslav Romanchuk: Foarte puternic. În primul rând, accesul spre pieţele externe este blocat, iar să iei credite în valută la o dobândă de 10%, este ucigător. Aşa că Belarus este în îmbrăţişarea Rusiei şi a posibilităţii de a se împrumuta de acolo sau de a primi credite în baza vânzării acţiunilor unor întreprinderi beloruse, într-o situaţie de criză. O consecinţă mare va fi în sectorul IT, exodul de minţi va fi şi mai pronunţat, despre faptul că vor pleca din ţară deja au anunţat reprezentanţii celor mai mari companii IT. Vom pierde şi o bună parte din tineret, care nu îşi doreşte să trăiască în astfel de condiţii. Sunt deschise hotarele UE şi astfel ţările UE vor putea adopta tineri talentaţi şi cu perspectivă, resurse care vor munci în beneficiul ţărilor UE. Entuziasmul antreprenorial e mort deja, acei oameni de afaceri care şi-au făcut publică poziţia civică sunt urmăriţi şi presaţi, sigur că ei nu vor lucra în astfel de condiţii. Sectorul HORECA este la fel în criză, 70 la sută dintre întreprinderile din acest sector sunt pregătite să se închidă, iată şi consecinţele crizei politice. Şi toate acestea oferă Belorusiei probabilitatea de a pica în capcana recesiunii pentru următorii ani.
