Concluzia economistului socialist, Vladimir Golovatiuc, evidenţiază două aspecte ale problemei suspendării asistenţei macrofinanciare. Primul aspect, referitor la executarea bugetului pentru anul curent, nu-i trezeşte îngrijorări. Însă cel de al doilea aspect, referitor la eventualul impact al deteriorării relaţiilor dintre Republica Moldova şi UE, îi trezeşte îngrijorări mari. Şi e clar de ce anume: doar cu suportul macrofinanciar bugetul ar fi putut creşte cu două miliarde lei, iar aceşti bani sunt necesari acum Republicii Moldova, pentru că „aceşti bani sunt necesari pentru sfera socială, pentru proiectele de infrastructură. Noi rămânem în urmă în ceea ce priveşte pregătirea platformelor de producere”.

Deputatul Golovatiuc dă dovadă de abilităţi tactice, atunci când priveşte în viitorul imediat. Doar în decembrie urmează să aibă loc alegerile parlamentare, la care PSRM are prima şansă, ba chiar poate unica şansa să obţină majoritatea simplă şi să preia guvernarea în Republica Moldova. Ultimele sondaje de opinie confirmă rolul dominant al PSRM pe scena politică din Republica Moldova, iar alegerile într-un singur tur în circumscripţiile uninominale pot doar amplifica anvergura eventualului succes electoral. În astfel de circumstanţe, simpla executarea a bugetului de către guvernarea Partidului Democrat din Moldova (PDM) este insuficientă pentru un eventual minim confort al PSRM-ului, care va avea, probabil nevoie măcar de o mică pernă de oxigen după preluarea guvernării. Ar fi chiar foarte necesară pregătirea platformelor de producere din banii asistenţei macrofinanciare.

Situaţia de fapt, se complică şi mai mult, fiindcă PDM pare să nu aibă noimă la lansarea concomitentă a tot felul de proiecte. Unele chiar foarte necesare, dar mult prea întârziate, iar altele pompoase şi populiste. Doar ajunul alegerilor e timpul pomenilor electorale, referitoare la majorări de salarii pentru diferite categorii de funcţionari şi bugetari. Acest proces a şi fost declanşat de către guvernanţii pentru care cramponarea de puterea e mai importantă decât eventualele consecinţe post-electorale. Aşa că, atunci când deputatul Golovatiuc atrage atenţia asupra reacţiei nervoase a guvernanţilor la suspendarea asistenţii macrofinanciare din partea UE, el nu poate ascunde reacţia la fel de nervoasă a conducerii PSRM. Dovezi în acest sens sunt destule.

Am văzut, pe de o parte, că şeful statului, Igor Dodon, în calitatea sa de lider informal al socialiştilor se angajase să arunce vreascuri în disputa cu impact negativ asupra asistenţei macrofinanciare dintre pro-europenii declaraţi, PDM-işti, de la guvernare şi pro-europenii anti-oligarhici. Iar pe de altă parte, şeful statului a strălucit prin manifestarea unei gândiri strategice, de lungă durată, atunci când anunţa, la 29 iunie a.c., participanţii Forumului Crans Montana despre eforturile domniei sale în vederea elaborării unui „plan strategic al reformelor în aşa fel, încât atunci când se va pune în dezbatere subiectul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ţara să fie pregătită din toate punctele de vedere”.

Dacă, potrivit deputatului socialist, criza de nervi îi transformă pe democraţi în nişte cinici incurabili, atunci în ce se transformă socialiştii? Oare comportamentul de care dau dovadă socialiştii nu este unul de giruetă? Una le spun alegătorilor, care urmează să-i voteze, despre anularea Acordului de Asociere cu UE şi integrarea eurasiatică, şi cu totul altceva partenerilor externi? Asta în situaţia când nu contenesc să-i acuze pe partenerii de dezvoltare de duble standarde! De fapt, se pare că avem pe scena politică doi actori la fel de nervoşi şi de cinici, care doar interpretează în mod diferit rolulvulpoiului din fabula Vulpea şi strugurii. Vulpoiul democrat afirmă că nu are nevoie de strugurii europeni, are destui de ai săi. În acelaşi timp, vulpoiul socialist afirmă că deşi niciodată nu a jinduit struguri europeni, totuşi nu s-ar da înlături să se înfrupte din ei.  

Experţii IPN