Aflaţi, în prima parte a acestui interviu, enigme, soluţii şi preocupări, apărute din cauza inamicului public al planetei, de la Vania Atudorei, care este şi membru al Consiliului de Administraţie PharmaBioDéveloppement al Guvernului provinciei Québec şi farmacolog, cu dublu doctorat pe microbiologie în Elveţia şi Canada, stabilit în Laval.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Domnule profesor, în media, social-media şi pe internet au apărut tot soiul de sfaturi, remedii, medicamentaţii şi scheme de tratament, care mai de care mai eficiente, dacă nu de-a dreptul miraculoase. Care este adevărul?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

În experienţa mea profesională internaţională de 40 de ani din domeniul microbiologiei farmaceutice şi al farmacologiei, am învăţat să nu cred tot ceea ce se scrie şi se spune, şi, mai cu seamă, să verific eu însumi adevărul, iar atunci când îl aflu şi sunt convins de el, să îl spun şi altora. Şi să nu uit că ştiinţa este singura bogăţie care sporeşte atunci când o împarţi cu alţii.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Înţeleg că trebuie să mai avem răbdare până la descoperirea unui vaccin sau antiviral adecvat, dar surse medicale acreditează ideea tratamentului cu medicamente gen clorochina, hidroxiclorochina etc. Iar Remdesivir-ul deja se foloseşte în România. Unele scheme provin, surprinzător, din tratamente precum cel al unor maladii grave precum Ebola, HIV, malaria etc. Ce ne puteţi spune despre tratarea coronavirusului cu medicamentele actuale de pe piaţă?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

În prezent, există mai multe scheme de tratament împotriva acestui virus. Iată câteva exemple. Agenţia federală din SUA pentru medicamente şi alimente, FDA, a aprobat, recent, medicamentul Ivermectin, un antiparazitar contra viermilor intestinali, medicament pentru care, în 2015, s-a decernat şi un Premiu Nobel pentru Medicină.

Studii publicate în Australia, la Melbourne, afirmă că, în numai 48 de ore, acest remediu a scăzut cantitatea de virus cu peste 99%. FDA a aprobat şi antiviralul Remdesivir, fabricat de către compania americană Gilead, leader mondial în medicamente antiretrovirale, care se pare că nu dă rezultatele aşteptate decât la o treime dintre cazuri, şi acestea nepublicate încă într-o revista ştiinţifică reputată.

Pentru clorochina şi hidroxiclorochina, medicamente utilizate contra malariei şi recomandate de unii medici la ora actuală, dovezile de eficacitate sunt insuficiente. În plus, aceste medicamente în doze mari provoacă tulburări cardiace grave şi au alte efecte secundare grave. La Montreal se testează şi colchicina pentru efectele ei antiinflamatorii puternice şi quercetolul, dar nu există încă rezultate fiabile.

Dar graba strică treaba. Aşa s-au dat autorizaţii rapide şi pentru teste de confirmare a virusului, de exemplu pentru aparatele Spartan Scientific din Canada, fabricate la Ottawa, care au dat rezultate bune, experimentale, în laborator, dar rezultate proaste, false în practică, astfel încât, acum câteva zile, Ministerul Federal al Sănătăţii din Canada a retras autorizaţia şi a interzis utilizarea acestor teste de depistare.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Dincolo de stadiul actual al cercetării în tratamentul împotriva acestui coronavirus, nu credeţi că asistăm şi la un conflict de interese, mai mult sau mai puţin vizibil, între marile companii farmaceutice ale lumii? Există ori se pot fabrica şi medicamente eficiente, dar mai la îndemână şi mai ieftine?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Am găsit referinţe de specialitate potrivit cărora unele pastile împotriva durerilor de gât, care conţin combinaţia de alcool diclorobenzilic şi amil metacrezol, sunt eficiente pentru prevenirea coronavirusurilor, pentru a le reduce drastic chiar şi după 2 minute de la un eventual contact. Aceste produse pot fi găsite în farmacii sub numele comerciale de Cepacol, Strepsils sau pastile antibacteriene pentru dureri de gât. Nu sunt scumpe, dar citiţi bine eticheta pentru a nu le confunda cu produse similare, care conţin doar mentol şi benzocaină şi care nu sunt eficiente. Studiile au fost făcute în Anglia, în 2005, de către echipa virusologului John Sydney Oxford de la Universitatea din Londra, reputat specialist mondial în virusurile gripale.

Concluzia este că cele două substanţe combinate afectează învelişul viral şi vor avea efecte semnificative în reducerea infecţiozităţii anumitor viruşi infecţioşi din gât şi salivă, reducând, astfel, contagiozitatea de transmitere de la persoană la persoană. Atenţie, nu este un tratament care face miracole, ci unul preventiv, ajutător şi aflat la îndemâna oricui.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Să înţeleg că sunt preferate remediile scumpe, celor ieftine?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Mi-am pus întrebarea care sunt simptomele clasice ale virozei COVID-19 şi dacă există un medicament singur, capabil să acţioneze împotriva tuturor acestor simptome. Răspunsul pe care l-am găsit este surprinzător: da, există!

Este vorba de simptome importante precum febră, dureri, inflamaţii şi coagularea sângelui. Ei bine, ASPIRINA combate şi febra, şi durerile, şi inflamaţia, şi mai este şi anticoagulantă. Dacă mă întrebaţi de ce nu se prescrie banala aspirină, nu am să vă răspund... Am să vă las să găsiţi singur răspunsul. În discuţiile mele recente cu specialişti din Franţa, România, Elveţia, Marea Britanie şi Germania, mi s-a spus că aspirina are contraindicaţii, de exemplu, la bolnavii de astm. Daca vreţi să aflaţi totul despre un medicament, trebuie să căutaţi pe internet monografia completă a acestuia, care poate conţine zeci de pagini şi care este redactată de compania-mamă. În cazul aspirinei, este compania germană Bayer. Deci, da, e contraindicată, dar numai pentru bolnavii de astm provocat de către compuşi chimici care conţin săruri ale acidului salicilic, salicilaţi, aşa cum este cazul aspirinei al cărui nume farmaceutic este acid acetil-salicilic. Prin urmare, numai dacă persoana este alergică la aceşti compuşi.

Mi s-a mai spus, apoi, că aspirina poate să dea dureri de stomac şi iritaţii gastrice. Da, e normal, pentru că este acidă. Dar astăzi există comprimate de aspirină înrobate (sau filmate), acoperite de un strat protector, care face ca ea să nu se mai dizolve în stomac, ci direct în intestin, unde nu mai provoacă dureri. Fabricarea aspirinei o poate face şi un elev. E nevoie numai de două materii prime, oţet (acid acetic) şi acid salicilic. Numai că aspirina costă prea puţin, iar business-ul farmaceutic - Big Pharma (dacă ar fi să utilizăm sintagma "Big Pharma conspiracy theory", mult utilizată pe internet în aceste zile) nu face mare profit cu ea. 1 gram de Remdesivir pur costă 3.750 $, iar 1 gram de aspirină pură costă 1 cent, adică 0.01 $.

Potrivit referinţelor internaţionale, în Statele Unite costurile tratamentului cu Remdesivir se ridică la suma 4.460 $ US, per pacient. Uneori chiar mai mult, deoarece preţul publicat de Medkoo Biosciences, de exemplu, pentru Redemsivir, vândut ca substanţă pură (1 gram = 3.750 $ US, 2 grame = 5.750 $ US) este mai mare la alte companii, dealeri sau depozite. În privinţa aspirinei pot face precizarea că Sigma-Aldrich, cea mai mare companie de vânzare de produse chimice, vinde 1 kg de aspirină pură 99 %, adică 1.000 de grame, cu numai 148 $ US care face 1.50 $ US gramul.

Ca materie primă în fabricarea comprimatelor din industria farmaceutică, această substanţă necesară fabricării aspirinei se vinde şi mai ieftin, dacă este cumpărată din India sau China, chiar şi cu 4 $ US  per 1 kg, deci 0, 004 cenţi 1 gram (nici măcar 20 de lei româneşti pentru 1 kg).

Şi mai este ceva... Medicii şi medicina modernă, avansată, beneficiază, în unele ţări, de algoritmi de informatică. De exemplu, dacă vreau un medicament care să acţioneze contra febrei, contra durerii, contra inflamaţiei şi să fie şi anticoagulant, toate acestea la un loc, introduc aceste date, iar programul informatic îmi dă imediat medicamentul (sau medicamentele) care conţine aceste 4 acţiuni cumulate. Cum ar fi, de exemplu, aspirina noastră cea de toate zilele.

Concluzia e simplă. Dar asta nu înseamnă că aspirina e un panaceu ori un medicament-minune în combaterea acestei pandemii. Aspirina rămâne cel mai vechi medicament, prezent încă pe piaţă. Se fabrică de 121 de ani şi în cantităţile cele mai mari: 40.000.000 kg pe an, adică 120 de miliarde de comprimate. În Canada, se mai recomandă pentru atenuarea simptomelor şi Paracetamol sau Ibuprofen la doze normale, însă Paracetamolul nu are şi acţiune antiinflamatorie.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Asistăm la o adevărată cursă contra cronometru în fabricarea unui vaccin sau descoperirea unui medicament miraculos în combaterea COVID-19. Ştiu că un vaccin are nevoie de o perioadă de timp pentru studiu, teste şi implementare industrială. În ce stadiu ne aflăm? E posibil ca un asemenea antidot să nu fie descoperit niciodată? Va trebui, oare, să coabităm, să trăim alături de acest minuscul şi permanent inamic?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Este cunoscut cazul altor virusuri descoperite de zeci de ani pentru care încă nu s-a găsit un vaccin, un bun exemplu fiind HIV. Virusurile por suferi mutaţii (fenomenul de variabilitate) şi se pot transforma în ceea ce noi numim "tulpini diferite". De exemplu, HIV are 2 tipuri, primul este mondial, iar al doilea e caracteristic pentru Africa de Vest. HIV-1 are cel puţin 9 sub-tipuri notate cu litere: A, B, C, D, F, G, H, J şi K. HIV-1 B este cel mai răspândit. Există şi vreo 50 de tulpini de HIV recombinat.

Aşadar, putem face un vaccin pentru o tulpină sau unul polivalent pentru mai multe tulpini. Dar există riscul ca, mâine, să apară o nouă tulpină pentru care să nu avem vaccin. Aşa este cazul virusului gripal care vine în fiecare iarnă, la Hong Kong, de la porci şi de la raţe, oraşul având peste 7 milioane de locuitori şi o densitate de circa 7.000 de locuitori pe km².

Fabricarea unui vaccin durează între 6 luni si 3 ani. În fabricarea unui vaccin antiviral există 11 etape: cultivarea virusului, recoltarea sa, purificarea sa, inactivarea virulenţei pentru a nu fi periculos şi a nu provoca boala (în trecut au fost incidente de acest gen, când, mai ales copiii vaccinaţi au murit de la vaccinuri), asamblarea valenţelor, formularea sa (adică reţeta de fabricare cu amestecul de materii prime), ambalarea primară în fiole, flacoane ori seringi, liofilizarea (dacă e vorba de un vaccin solid, sub formă de pudră, ce va fi reconstituit în momentul injectării, deoarece liofilizarea îi conferă o durată de valabilitate mai lungă), ambalarea finală, eliberarea lotului de către departamentul de asigurare a calităţii şi transportul său în depozitele distribuitorilor şi de aici, în farmacii, clinici şi spitale.

Peste 70% din munca de fabricare a unui vaccin o constituie numai testele de control al calităţii. La ora actuală, pe glob există 120 de proiecte de cercetare de vaccin contra SARS-CoV-2 (boala provocată de acest virus se numeşte COVID-19), din care 10 sunt deja în curs de testare clinică pe oameni. De ce se fac eforturi disparate şi nu unite? Pentru că ţara care va reuşi să îl facă, îi va vaccina, în primul rând, pe cetăţenii săi şi apoi îl va vinde şi altora.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Am primit din Germania, evident via whatsapp, un text numit "Ultima oră" care anunţa că pandemia a fost atacată greşit, fiind vorba nu de o pneumonie, ci de coagulare intravasculară diseminată (tromboză). Ar fi vorba, deci, de o gravă eroare mondială de diagnostic. Am vrut să vă sun imediat şi să vă întreb, dar, cercetând sursa şi alte ştiri comparabile, am concluzionat că este o exagerare toxică, neasumată, un soi de fake-news. Există, totuşi, vreo legătură între boala COVID-19 şi coagularea sângelui?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Problema este că, la început, nu se făceau autopsii la cei decedaţi, deoarece se credea că este cunoscută cauza şi că e inutil, fiind o pneumonie virală pentru care nu există medicamente. Ulterior, s-a descoperit că mulţi bolnavi fac o suprainfecţie pulmonară bacteriană şi de aceea, în schemele de tratament actuale, sunt incluse şi antibiotice, în special azitromicina.

Când în unele ţări, ca Italia, au început să se facă autopsii, atunci anatomopatologii au descoperit că da, e o problemă pulmonară, dar cauzată de cheaguri de sânge în plămâni, embolii, deci de o coagulare a sângelui, de care nu se ştia şi care provoacă insuficienţă respiratorie. Şi tot în schemele de tratament actuale s-au introdus şi medicamente anticoagulante, mai ales heparina.

Foarte curioasă este acţiunea acestor virusuri asupra sângelui, deoarece virusul Ebola care este şi el un coronavirus letal, pentru care, practic, nu există nici medicamente, nici vaccin, provoacă contrariul, adică hemoragii, atât interne, cât şi externe. Bolnavii de Ebola mor într-un mod absolut sinistru, plini de sânge şi la interior, şi la exterior, de aceea această boală mai este numită şi febră hemoragică. Se fac şi corelaţii între grupele de sânge şi infecţie, deoarece, statistic, există mai puţine cazuri de boală la grupa 0, decât la celelalte grupe sanguine.

Deci efectiv, iniţial, coagularea sângelui nu a fost luată în calcul. Unele persoane decedate deja poate că ar fi rămas în viaţă, dacă ar fi primit şi anticoagulante. Experţii americani au publicat recomandarea de terapie anticoagulantă pentru această viroză recent, în Journal of the American College of Cardiology.

Interviu de Sandrino Gavriloaia (partea I)