Profesorul Dr. Vania Atudorei este expert internaţional ONU şi Banca Mondială pentru ţări din Africa, ACDI (Agenţia Canadiană de Dezvoltare Internaţională): Maroc, Mauritania, Senegal.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Un articol recent afirma că est-europenii ar fi mai puţin expuşi actualului virus pandemic decât vesticii. Potrivit geneticienilor din Gand, Belgia, diferenţa acestui polimorfism particular, ar urca până la 40% în favoarea esticilor. După statisticile la zi, Estul Europei stă mai bine decât Occidentul, dar ce este adevărat din toată această particularitate genetică?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Am citit acest articol publicat la Universitatea din Gand. Cred că, în Europa de Vest, numărul de teste este mai mare decât cel din Europa de Est şi de aceea cifrele apar şi ele mai mari în Vestul Europei.

În unele state din vestul continentului (şi nu vorbesc de ţările mari), cifrele sunt comparabile, aşa cum e cazul în unele ţări scandinave. De exemplu, Norvegia şi Finlanda, care au câte 5,5 milioane de locuitori, înregistrează 200 de decese. În alte ţări, dar din Europa de Est, cifra deceselor depăşeşte Norvegia şi Finlanda. De exemplu, în Republica Moldova, la 3,5 milioane de locuitori sunt raportate 128 de decese, Ungaria, la 10 milioane de locuitori, are 351 de decese, România, la 19,5 milioane de locuitori, are 827 decese (sunt datele aflate la îndemână în ziua redactării interviului). Poate că ar trebui să privim şi să înţelegem statisticile mai rezervat.

Iniţial, toate decesele din spitale şi din căminele de bătrâni erau automat înregistrate şi raportate ca şi cazuri de COVID-19, fără depistare confirmată şi fără autopsii, ceea ce era incorect şi falsifica datele reale. Este pentru prima oară când într-o epidemie sau pandemie cifrele se fac publice zilnic. Statisticile OMS arată că în fiecare an, mor de gripă peste 500.000 de persoane (650.000 după Center for Disease Control – CDC din SUA), iar aceste cifre nu se publică în fiecare zi, în cazul gripei anuale. În realitate, cifra este mai mare, deoarece nu toate cazurile, din toate ţările, sunt înregistrate şi nu toţi bolnavii merg la spitale. Mă întreb: de ce nu se publică şi în cazul gripei cifre zilnice?

Pe 04 mai 2020 erau înregistrate 246.000 de decese atribuite acestui coronavirus în lume, din care 3.854 în Canada şi 827 în România, conform datelor oficiale publicate în dimineaţa zilei respective. Se confundă numărul de cazuri confirmate (depistate prin teste) cu cazurile reale, ori un lucru este evident: cu cât se fac mai multe teste, cu atât se descoperă noi cazuri. Numai că, printre aceste rezultate, mai sunt şi unele false. Iar printre persoanele pozitive există 2 cazuri: care nu au simptome şi care au simptome.

Printre cei cu simptome, există 4 cazuri diferite: cei care se vindecă acasă (majoritatea, în jur de 80%), cei care au simptome şi necesită spitalizare, cei care au simptome grave şi sunt internaţi la terapie intensivă, dintre care o parte se vindecă şi o parte (vârstnici şi cu diverse probleme cronice de sănătate), din nefericire, mor sau sunt condamnaţi la moarte din lipsă de aparatură sau de tratamente adecvate, aşa cum s-a întâmplat în Italia sau în alte ţări, din păcate. Acolo, dacă la un spital mai există numai un aparat de oxigenare şi e de ales între un bătrân şi un tânăr, atunci bătrânul este lăsat să moară, deşi ar putea fi salvat, ceea ce constituie o politică de catastrofă şi un triaj preferenţial.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

S-au înregistrat multe bizarerii la acest virus, iar printre aceste ciudăţenii se numără: contaminarea prin lacrimile unui bolnav sau prin flori care pot fi purtătoare de coronavirus, pigmentarea pielii unor bolnavi (este cazul unor medici chinezi infectaţi a căror piele s-a închis puternic la culoare), protejarea împotriva virusului prin nicotină (la începutul pandemiei se credea că fumătorii sunt printre cei mai expuşi), pacienţi depistaţi pentru a IV-a oară ca pozitivi sau rezistenţa deosebită a coronavirusului care a fost găsit în apele reziduale din Roma, Milano şi Paris. COVID-19 mai are şi alte enigme, dar să ne aşteptăm şi la alte bizarerii, mai mult sau mai puţin explicabile?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Sunt multe speculaţii sau coincidenţe care sunt asociate cu acest tragic eveniment. Lacrimile conţin un antibiotic natural numit lizozim care are acţiune antibacteriană şi antivirală şi astfel ochii sunt protejaţi de infecţii.

În februarie 2020, în "New England Journal of Medicine", revista ştiinţifică a celebrei Universităţi Harvard, s-a publicat rezistenţa acestui virus: în aer - 3 ore, pe cupru şi pe carton - între 4 şi 24 de ore şi până la maximum 3 zile pe plastic şi oţel inoxidabil.

Pigmentarea pielii poate fi cauzată de unele interfenţe de substanţe medicamentoase, nu este un simptom caracteristic. Nicotina este alcaloidul din tabac ce provoacă dependenţa de ţigări, nu are proprietăţi antimicrobiene. Este adevărat că în tutun există vreo 7.000 de substanţe chimice, dar dacă ţigările ar fi avut, într-adevăr, efecte antimicrobiene, ar fi fost de mult folosite în medicină.

Virusul nu supravieţuieşte în apa potabilă din cauza clorului.

Pentru cei vindecaţi şi reinfectaţi poate fi vorba de rezultate false de analiză sau de o nouă tulpină. De asemenea, virusul se poate reactiva (dar nu la toate persoanele), aşa cum este cazul virusului de varicelă, care poate să reapară şi să dea Zona Zoster sau cazul virusului de herpes.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Sunt specialişti care afirmă că actuala pandemie ar putea dura şi doi ani, cu mai multe cicluri. Cam aşa s-au manifestat şi pandemiile din vechime (ciuma sau varicela antonină, marea ciumă londoneză din 1665, ciuma lui Caragea), dar e cazul să ne pregătim pentru un al doilea val al molimei, în toamnă-iarnă 2020-2021?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Dacă luăm exemplul unui alt coronavirus, SARS (sindromul respirator acut sever), el a durat un an, din mai 2003 şi până în mai 2004, în 29 de ţări şi cu foarte puţine cazuri ulterioare. În Singapore a durat până în mai 2004, însă primele cazuri din China apăruseră în noiembrie 2002. Următorul episod de coronavirus a fost MERS-COV apărut în Arabia Saudită, în septembrie 2012 şi a durat până în 2013 (cu o scurtă revenire în 2015 în Coreea de Sud, dar cazurile au fost stopate atunci în spitale). În ambele situaţii, majoritatea deceselor s-a înregistrat la persoane de peste 65 de ani, cu comorbidităţi (boli cronice asociate). Este drept că aceste cazuri nu au avut anvergura pandemiei actuale. Tocmai pe aceste exemple recente şi asemănătoare, fiind vorba şi de aceeaşi familie de virusuri ce provoacă aceleaşi pneumonii infecţioase, se bazează predicţiile actuale pentru doi ani.

Dar asta nu înseamnă doi ani cu aceeaşi intensitate, ci doi ani cu o curbă care, după ce atinge un vârf şi un platou, va coborî până la dispariţie, iar această pantă descendentă a curbei există deja în unele ţări, precum Coreea de Sud unde, la o populaţie de 52 de milioane de locuitori, s-au înregistrat numai 254 de decese. Dar, desigur că cei trei factori combinaţi: imunitatea celor care au avut deja infecţia, stabilirea unei scheme de tratament terapeutic eficient şi confirmat, precum şi un vaccin, ar putea scurta această pandemie cu mult sub doi ani.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

O problemă deosebit de gravă, prezentă în atenţia marilor companii de ştiri este provenienţa virusului. Îndeosebi media de pe continentul american dezbate această ipoteză. Este boala COVID-19, provocată de un virus artificial? Sau poate că a fost numai manipulat genetic, fiind, de fapt, un virus recombinat?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Ceea ce este alarmant e că acest virus conţine gene ale virusului HIV, gene descoperite de profesorul Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 2008 şi care, în 1983, a descoperit virusul HIV-SIDA la Institutul Pasteur din Paris. Aceasta deoarece secvenţe din acidul nucleic ARN al virusului HIV-SIDA au fost găsite, în mod ciudat şi neaşteptat, în acidul nucleic ARN al coronavirusului care provoacă COVID-19.

Deci, se pare că în China au vrut să facă un vaccin contra SIDA şi au luat un coronavirus, care este tot un retrovirus ribovirus, ca şi HIV, şi l-au recombinat şi l-au scăpat în populaţie, accidental sau, poate, intenţionat, nu ştim. Lăsând la o parte tentaţia de a specula şi teoriile conspiraţioniste, cred că mulţi îşi pun o întrebare legitimă: dacă acest virus exista, deja, în natură de mai mult timp, la animale precum liliacul, pangolinul sau şarpele, atunci de ce a apărut tocmai acum??! China este un stat comunist, iar noi, românii, ştim foarte bine cum este cu cenzura şi controlul politic asupra oricărui incident.

De exemplu, prietenii mei din Cuba mi-au spus că, uneori, acolo există cazuri de holeră, dar nu sunt publicate pentru a nu dăuna turismului. Sau să ne amintim de catastrofa nucleară de la Cernobîl din 26 aprilie 1986, ţinută secretă timp de 3 zile. Gravitatea accidentului a fost recunoscută abia peste 3 săptămâni, de către Gorbaciov. Dacă exista transparenţă de la început, nu mureau 35.000 de persoane.

La începutul lui decembrie 2019, la spitalul din Wuhan deja erau cazuri de Covid-19, iar China le-a raportat la OMS abia pe 3 ianuarie 2020, virusul fiind identificat pe 7 ianuarie, iar carantina instaurată tocmai pe 22 ianuarie. Abia pe 30 ianuarie OMS a declarat pandemia. Deci, după 2 luni. În gestiunea unei catastrofe, epidemii sau pandemii fiecare zi de întârziere în privinţa decizilor competente, înseamnă decese în plus.

Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional:

Cam peste tot în lume, a existat şi poate mai există problema aprovizionării cu diverse produse, de la geluri biocide şi dezinfectante, la măşti, mănuşi sau hârtie igienică ori alte produse de igienă. Evident, nicio ţară nu a fost pregătită pentru astfel de sincope în aprovizionare. Ce se poate face în aceste cazuri de criză globală?

Profesor Dr. Vania Atudorei, microbiolog:

Am intrat, ieri, într-o farmacie din Montréal şi am rămas în stare de şoc. Se vindea cu 7 dolari canadieni un flacon mic de 70 de ml cu gel dezinfectant cu alcool. Asta face cam 100 $ canadieni litrul, în timp ce fabricarea sa costă de peste 20 de ori mai puţin.

Din cauza speculanţilor, guvernul Franţei a dat o lege de plafonare a preţului la maximum 3 euro pentru 100 de ml de gel dezinfectant cu alcool.

Acest gel a fost inventat în anul 1995, la Spitalul Universitar din Geneva, în Elveţia, de către dr. Didier Pittet, împreună cu farmacistul acelui spital, William Griffiths. Autorii au dăruit reţeta gratuit, în anul 2006, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, OMS, aflată şi ea la Geneva, care a publicat o broşură gratuită pe internet pentru ca toate ţările şi toţi oamenii să beneficieze de ea.

Aveţi nevoie numai de 4 materii prime pe care le găsiţi uşor: apă, un alcool (o sa îmi spuneţi ca nu prea există alcool, acum, în comerţ, atunci cumpăraţi un parfum ieftin, deoarece parfumurile conţin 60% alcool), glicerină (găsiţi glicerină sau cremă cu glicerină la magazinele de cosmetice) şi apă oxigenată 3%, tot din farmacii. În acest fel, economisiţi bani şi descurajaţi şi bandiţii care vor să facă speculă şi profituri. Mai jos aveţi două linkuri către site-ul OMS, unde găsiţi date utile şi un ghid pentru producerea acasă a acestui gel dezinfectant.

Folosirea acestui gel dezinfectant în spitale a redus la jumătate numărul de infecţii intraspitaliceşti pentru că medicii şi asistenţii nu aveau timp să se spele de zeci de ori pe zi pe mâini, cu apă şi săpun, ori aceasta este o metodă rapidă şi eficientă.

Ca să încheiem într-o notă, totuşi, optimistă, iată câteva episoade amuzante despre acest produs dezinfectant. În Rusia s-a pus în el un colorant şi un vomitiv pentru a nu mai fi băut, iar pentru că în Anglia un musulman a spus că religia sa îi interzice alcoolul, atunci alcoolul etilic a fost înlocuit cu alcool izopropilic. Lumea se adaptează noilor realităţi.

Interviu de Sandrino Gavriloaia