Liuba Ţurcanu este din Mateuţi, raionul Rezina, şi abia împlinise nouă ani, în noaptea în care sovieticii au luat-o cu forţa din casă. A încercat să se ascundă la rude, dar tot a fost găsită. Cu lacrimi în ochi, femeia îşi aminteşte acum de coşmarul prin care a trecut în copilărie. A fost despărţită brutal de familia sa. 

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "M-au luat doi soldaţi cu armele, mă duceau eu în mijloc şi ei prin părţi. Şi m-au adus în casă la noi, pe urmă pe fratele l-au găsit şi l-au adus, mama încă nu ieşit stătea ascunsă. Un nepot s-a dus şi îi spune, tanti Nataşa pe băieţi îi ia".

Aşa a revenit acasă mama Liubei Ţurcanu. Tatăl ei era deja în închisoare pentru că a fost primar în sat. Sovieticii nu i-au lăsat să îşi adune multe lucruri. Cu ce erau îmbrăcaţi ... aşa au fost duşi spre gară.

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "Peste două săptămâni am mers în trenurile celea, nu aveţi idei ce călduri, ce nevoi, copii mici, oameni bătrâni, bolnavi, toţi aşa ne-au încărcat. Nu avea ca la închisori paturi, acolo toţi movilă. Înt-un ungher era un şiubern, paraşă".

Până a ajunge în regiunea Kurgan, mai mulţi basarabeni au încercat să fugă. Au fost împuşcaţi fără milă de soldaţii ruşi. Cei care au ajuns la destinaţie au fost repartizaţi la muncă prin diverse localităţi. 

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "Veneau ruşii şi se uitau care şi cui îi plăceau ca să îi i-a, să ne dea pe la case. A venit la noi un om cu o femeie a văzut că suntem numai trei. Eu fratele şi mama şi ne-a luat la ei. A iernat la ei".

Liuba a fost nevoită să înveţe limba rusă să poată merge din nou la şcoală. A trudit la câmp, chiar dacă era micuţă, iar mama ei muncea din greu la o fermă de porci.

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "Mă duceam în toată ziua la mama şi mama mă hrănea de la purcei lua o cană de lapte, cu găleata le turna la purcei, dar nu putea să aducă acasă, şi fratele era flămând. Până în ziua de azi nu înţeleg pentru ce ne-au luat şi ne-au dus că şi acasă lucram".

În 1955, tatăl Liubei Ţurcanu a fost eliberat din închisoare. Bărbatul şi-a căutat familia şi s-a dus după ea în Siberia.

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "Tata când m-a văzut şi când a strigat Liubuşoara tatii, stăteau şi oamenii şi plângeau. M-a lepădat de patru ani şi jumate în 1945, şi a venit m-a găsit de 15 ani. Mama s-a uitat la dânsul şi a zis Iacob şi a căzut, a pierdut cunoştinţa".

Familia Ţurcanu şi-au zidit o casă şi a făcut gospodărie acolo, în sătucul plin de deportaţi basarabeni. Aveau şi un covor tradiţional care le amintea de vremuri bune.

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "O bucăţică din Moldova a fost cu noi în Siberia şi a venit înapoi. Îl aşternem pe pat şi dormeam pe el că era frig şi vă spun două căpătâi şi un ogheal am luat".

Basarabenii erau gospodari oriunde mergeau. Asta a stârnit invidia multor ruşi. 

LIUBA ŢURCANU, victimă a deportărilor: "Casa când ne-am vopsit-o păi ruşii i-a uite-te la dânşii. Iar trebuie deportaţi, uite-te ce case au construit, au şi găini, oi, capre, vaci. De toate am avut, aşa ne este viţa şi ne este deprins să lucrăm".

Familia Ţurcanu a revenit în cele din urmă acasă, la Mateuţi. În casa lor locuia altcineva. Aşa au fost nevoiţi să pornească iar de la capăt.