În 30 de ani de independenţă, politicienii din Republica Moldova nu au reuşit să aducă sisteme de canalizare decât în trei la sută din gospodăriile săteşti. Astfel, râurile ţării s-au transformat în canale colectoare iar apa potabilă este pe cale de dispariţie, spun specialiştii. În plus, 80 la sută din staţiile de epurare ale Republicii Moldova nu funcţionează şi deversează apele toxice în mediu. Sunt poluate pânzele freatice, izvoarele şi solul, sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor. Urmărim astăzi, o anchetă despre evoluţia unui dezastru ecologic.
Republica Moldova, stat cu tradiţii unice în lume, cu oameni primitori şi vinuri deosebite, dar cu autorităţi locale şi centrale care dau dovadă de nepăsare şi incompetenţă criminale atunci când vine vorba de gravele probleme de mediu cu care se confruntă oamenii.
Astfel, Republica Moldova a devenit ţara toaletelor improvizate în fundul curţii. Epurarea apelor uzate ne ţine la coada clasamentelor în Europa, problemă care a fost şi continuă să fie ignorată.
Aşa arată harta locuitorilor conectaţi la apă şi canalizare. Bulinele mov care nici nu se observă arată care localităţi sunt conectate la canalizare, cele oranj sunt localităţile care sunt conectate la apeduct, însă nu primesc apă potabilă, adică o pot folosi doar la spălat, iar ce vedeţi cu albastru sunt localităţile care au apeduct.
Am fi trebuit să ne bucurăm că 82 la sută din populaţie dispune de apeduct, însă iată exact din acest punct porneşte catastrofa ecologică, întrucât doar 38 la sută din aceştia dispun de canalizare."
Dacă oraşele au canalizare în proporţie de 64 la sută, la sate situaţia este tragică. Doar 2,8 la sută din gospodăriile rurale sunt conectate la o reţea de canalizare. Cel mai grav este că doar 18 la sută din apa uzată este tratată în staţii de epurare, restul ajunge în mediul înconjurător.
„În ultimii 10 ani am construit o mulţime de apeducte, dar nu şi canalizare”, a spus IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Legea apelor din 2013 spune că statul este obligat să asigure doar alimentarea cu apă potabilă. De restul trebuie să se ocupe primarii, despre care ştim că au la dispoziţie bugete mizere. Asta în condiţiile în care doar racordarea la o reţea de canalizare, fără staţie de epurare, costă aproximativ aproape un milion de euro, pentru o localitate de aproximativ 4 mii de locuitori.
„Finanţarea care se acorda de către instituţiile statului. În general, foarte des se întâlneşte că este acordată pe linie de partid”, A MENŢIONAT IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Pornim pe firul statisticilor către cei care, teoretic, beneficiază de apă potabilă şi de canalizare şi ajungem în localitatea Ciorescu, la doar 18 kilometri de Chişinău. Aici am găsit râul Ichel transformat într-un canal colector de ape uzate, cu o peliculă de mizerie la suprafaţă. Revoltător este că satul are o staţie de epurare nouă, care nu funcţionează din cauza incompetenţei celor care ar trebui să aibă grijă de sănătatea locuitorilor din zonă.
Pentru funcţionarii de la primărie nu contează problemele de mediu din satul lor, ci mai degrabă condiţiile de la birouri. Primăria cu două etaje se află în plină reparaţie, primarul este plecat în concediu iar cel care îi ţine locul nu a fost de găsit pentru a ne oferi un punct de vedere.
Unele surse afirmă că agentul economic care ar fi trebuit să finalizeze construcţia staţiei de epurare din satul Ciorescu a luat banii şi dus a fost, iar pe numele său nu a demarat nicio anchetă. Iar cu paguba rămân locuitorii satului care folosesc, în general, apa din fântâni.
Datele arată că în Republica Moldova sunt 183 de staţii de epurare, dintre care 143 sunt din perioada sovietică şi au nevoie de reparaţii capitale sau, şi mai bine, ar trebui înlocuite cu altele noi. Grav este că multe staţii nou construite, pe bani grei, riscă să se defecteze din lipsa minimului necesar de apă uzată.
„Tu o construieşti de două ori mai mari decât realitatea”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU.
Şi asta pentru că au fost proiectate după populaţia din anii '90 care folosea 220 litri de litri de apă pe zi, în timp ce statistica actuală arată un consum scăzut la jumătate.
Fiodor Ciumac, operatorul tehnic al staţiei de epurare din Otaci, încearcă să ne convingă că staţia funcţionează. Asta deşi contorul indică 0 metri cubi de apă uzată primiţi.
S-a mimat funcţionarea staţiei special pentru echipa noastră de filmare. Primarul a avut grijă ca muncitorii să cosească buruienile din jur, iar într-un rezervor să fie apă. Şi asta pentru că cineva ar trebui să răspundă în faţa legii de ce s-au irosit banii pentru o staţie care nu funcţionează. În spatele camerei de luat vederi, primarul din Otaci ne-a spus că oraşul nu are nici canalizare iar staţia, practic, nu funcţionează. Am rugat operatorul tehnic să ne arate apa deversată, dar rezultatul s-a lasat aşteptat.
Aşa că l-am rugat să ne arate conducta staţiei de epurare care trimite apa epurată în Nistru. Fără rezultat, şi de data asta.
Aşa că Republica Moldova a ajuns să trateze doar 18 la sută din apele uzate. Dar nici apele tratate nu se ştie cât de curate sunt, pentru că la deversare sunt verificaţi doar 7 parametri ai calităţii din cei 41.
„Apa uzată este unul din pricipalele surse de poluare a apelor de suprafaţă. De această apă de suprafaţă depinde ce apă vine la noi la robinet, cu ce beau animalele domestic, cu ce apă se irigĂ”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
În 2005, guvernul condus pe atunci de Vasile Tarlev a declarat că 20 la sută din bolile grave înregistrate în Republica Moldova sunt din cauza apei de proastă calitate pe care o consumăm. Cel mai recent raport a demonstrat că 75 la sută din fântâni dau apă poluată.
„Avizele Centrului Naţional de sănătate publică spun că apa nu corespunde în mare parte potabilizării, sunt depăşiri la ammoniac la nitraţi. Dacă vaca bea apă poluată, atunci consecinţa se găseşte ulterior şi în laptele e în produsele derivatei”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Avem, însă, şi un exemplu că se poate. Se află la Orhei şi este considerată cea mai mare staţie de epurare din Europa, construită cu fonduri UE. Este automatizată, se întinde pe cinci hectare, iar namolul este transformat în humus, cu ajutorul microorganismelor din stuf.
„Tot procesul de epurare se petrece subteran, de aceea mirosul nu persist la această staţie”, a precizat MIHAI CHIPERI, director adjunct Apă Canal, Orhei.
Staţia a fost construită pentru o capacitate de peste patru mii de metri cubi de apă însă, din păcate, acum nu primeşte nici o mie de metri cubi. Pentru a beneficia de debitul necesar, conform proiectului, trebuiau conectate mai multe sate din apropiere, cum ar fi Selişte, dar acest lucru nu s-a întâmplat, nici după şapte ani.
„Estimativ Selişte ar costa la un million de euro să-l conectăm la staţie. Ceea ce nu-şi permit primarii. O să ne gândim de azi cum să mărim debitul”, a spus PAVEL VEREJANU, primar Orhei.
Volumul necesar de apă nu poate veni nici de la staţia veche de epurare pentru că acolo îşi deversează apele uzate o firmă privată, acuzată că încalcă grav normele privind concentratia de substanţe chimice periculoase. Procesul încă este pe rol. În plus de anul viitor, Apa Canal Orhei trebuie să achite creditul luat de la UE pentru construcţia staţiei. Iar suma s-a dublat din cauza cursului valutar.
„Apa Canal încaseză 2,5 milioane de lei pe an şi noi la anul trebuie să achităm şase milioane”, a spus PAVEL VEREJANU, primar Orhei.
Cea mai recentă strategie de mediu, din 2018, care a fost votată de Parlament, nu a intrat în vigoare din cauza preşedintelui Igor Dodon, care a refuzat să o semneze.
„Strategia prevedea construcţia mai multor staţii de epurare. Adică acolo unde este clasa patru să fie clasa trei”, a declarat IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Fără o strategie în domeniu şi cu politicieni care se folosesc de problemele de mediu doar în campaniile electorale, Republica Moldova riscă să nu mai aibă apă potabilă, în viitorul nu prea îndepărtat.
Astfel, Republica Moldova a devenit ţara toaletelor improvizate în fundul curţii. Epurarea apelor uzate ne ţine la coada clasamentelor în Europa, problemă care a fost şi continuă să fie ignorată.
Aşa arată harta locuitorilor conectaţi la apă şi canalizare. Bulinele mov care nici nu se observă arată care localităţi sunt conectate la canalizare, cele oranj sunt localităţile care sunt conectate la apeduct, însă nu primesc apă potabilă, adică o pot folosi doar la spălat, iar ce vedeţi cu albastru sunt localităţile care au apeduct.
Am fi trebuit să ne bucurăm că 82 la sută din populaţie dispune de apeduct, însă iată exact din acest punct porneşte catastrofa ecologică, întrucât doar 38 la sută din aceştia dispun de canalizare."
Dacă oraşele au canalizare în proporţie de 64 la sută, la sate situaţia este tragică. Doar 2,8 la sută din gospodăriile rurale sunt conectate la o reţea de canalizare. Cel mai grav este că doar 18 la sută din apa uzată este tratată în staţii de epurare, restul ajunge în mediul înconjurător.
„În ultimii 10 ani am construit o mulţime de apeducte, dar nu şi canalizare”, a spus IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Legea apelor din 2013 spune că statul este obligat să asigure doar alimentarea cu apă potabilă. De restul trebuie să se ocupe primarii, despre care ştim că au la dispoziţie bugete mizere. Asta în condiţiile în care doar racordarea la o reţea de canalizare, fără staţie de epurare, costă aproximativ aproape un milion de euro, pentru o localitate de aproximativ 4 mii de locuitori.
„Finanţarea care se acorda de către instituţiile statului. În general, foarte des se întâlneşte că este acordată pe linie de partid”, A MENŢIONAT IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Pornim pe firul statisticilor către cei care, teoretic, beneficiază de apă potabilă şi de canalizare şi ajungem în localitatea Ciorescu, la doar 18 kilometri de Chişinău. Aici am găsit râul Ichel transformat într-un canal colector de ape uzate, cu o peliculă de mizerie la suprafaţă. Revoltător este că satul are o staţie de epurare nouă, care nu funcţionează din cauza incompetenţei celor care ar trebui să aibă grijă de sănătatea locuitorilor din zonă.
Pentru funcţionarii de la primărie nu contează problemele de mediu din satul lor, ci mai degrabă condiţiile de la birouri. Primăria cu două etaje se află în plină reparaţie, primarul este plecat în concediu iar cel care îi ţine locul nu a fost de găsit pentru a ne oferi un punct de vedere.
Unele surse afirmă că agentul economic care ar fi trebuit să finalizeze construcţia staţiei de epurare din satul Ciorescu a luat banii şi dus a fost, iar pe numele său nu a demarat nicio anchetă. Iar cu paguba rămân locuitorii satului care folosesc, în general, apa din fântâni.
Datele arată că în Republica Moldova sunt 183 de staţii de epurare, dintre care 143 sunt din perioada sovietică şi au nevoie de reparaţii capitale sau, şi mai bine, ar trebui înlocuite cu altele noi. Grav este că multe staţii nou construite, pe bani grei, riscă să se defecteze din lipsa minimului necesar de apă uzată.
„Tu o construieşti de două ori mai mari decât realitatea”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU.
Şi asta pentru că au fost proiectate după populaţia din anii '90 care folosea 220 litri de litri de apă pe zi, în timp ce statistica actuală arată un consum scăzut la jumătate.
Fiodor Ciumac, operatorul tehnic al staţiei de epurare din Otaci, încearcă să ne convingă că staţia funcţionează. Asta deşi contorul indică 0 metri cubi de apă uzată primiţi.
S-a mimat funcţionarea staţiei special pentru echipa noastră de filmare. Primarul a avut grijă ca muncitorii să cosească buruienile din jur, iar într-un rezervor să fie apă. Şi asta pentru că cineva ar trebui să răspundă în faţa legii de ce s-au irosit banii pentru o staţie care nu funcţionează. În spatele camerei de luat vederi, primarul din Otaci ne-a spus că oraşul nu are nici canalizare iar staţia, practic, nu funcţionează. Am rugat operatorul tehnic să ne arate apa deversată, dar rezultatul s-a lasat aşteptat.
Aşa că l-am rugat să ne arate conducta staţiei de epurare care trimite apa epurată în Nistru. Fără rezultat, şi de data asta.
Aşa că Republica Moldova a ajuns să trateze doar 18 la sută din apele uzate. Dar nici apele tratate nu se ştie cât de curate sunt, pentru că la deversare sunt verificaţi doar 7 parametri ai calităţii din cei 41.
„Apa uzată este unul din pricipalele surse de poluare a apelor de suprafaţă. De această apă de suprafaţă depinde ce apă vine la noi la robinet, cu ce beau animalele domestic, cu ce apă se irigĂ”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
În 2005, guvernul condus pe atunci de Vasile Tarlev a declarat că 20 la sută din bolile grave înregistrate în Republica Moldova sunt din cauza apei de proastă calitate pe care o consumăm. Cel mai recent raport a demonstrat că 75 la sută din fântâni dau apă poluată.
„Avizele Centrului Naţional de sănătate publică spun că apa nu corespunde în mare parte potabilizării, sunt depăşiri la ammoniac la nitraţi. Dacă vaca bea apă poluată, atunci consecinţa se găseşte ulterior şi în laptele e în produsele derivatei”, A SPUS IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Avem, însă, şi un exemplu că se poate. Se află la Orhei şi este considerată cea mai mare staţie de epurare din Europa, construită cu fonduri UE. Este automatizată, se întinde pe cinci hectare, iar namolul este transformat în humus, cu ajutorul microorganismelor din stuf.
„Tot procesul de epurare se petrece subteran, de aceea mirosul nu persist la această staţie”, a precizat MIHAI CHIPERI, director adjunct Apă Canal, Orhei.
Staţia a fost construită pentru o capacitate de peste patru mii de metri cubi de apă însă, din păcate, acum nu primeşte nici o mie de metri cubi. Pentru a beneficia de debitul necesar, conform proiectului, trebuiau conectate mai multe sate din apropiere, cum ar fi Selişte, dar acest lucru nu s-a întâmplat, nici după şapte ani.
„Estimativ Selişte ar costa la un million de euro să-l conectăm la staţie. Ceea ce nu-şi permit primarii. O să ne gândim de azi cum să mărim debitul”, a spus PAVEL VEREJANU, primar Orhei.
Volumul necesar de apă nu poate veni nici de la staţia veche de epurare pentru că acolo îşi deversează apele uzate o firmă privată, acuzată că încalcă grav normele privind concentratia de substanţe chimice periculoase. Procesul încă este pe rol. În plus de anul viitor, Apa Canal Orhei trebuie să achite creditul luat de la UE pentru construcţia staţiei. Iar suma s-a dublat din cauza cursului valutar.
„Apa Canal încaseză 2,5 milioane de lei pe an şi noi la anul trebuie să achităm şase milioane”, a spus PAVEL VEREJANU, primar Orhei.
Cea mai recentă strategie de mediu, din 2018, care a fost votată de Parlament, nu a intrat în vigoare din cauza preşedintelui Igor Dodon, care a refuzat să o semneze.
„Strategia prevedea construcţia mai multor staţii de epurare. Adică acolo unde este clasa patru să fie clasa trei”, a declarat IULIANA CANTARAGIU, preşedinte, Centrul naţional de mediu.
Fără o strategie în domeniu şi cu politicieni care se folosesc de problemele de mediu doar în campaniile electorale, Republica Moldova riscă să nu mai aibă apă potabilă, în viitorul nu prea îndepărtat.
