Zi neagră în calendarul românilor din Basarabia. Acum 26 de ani, tancurile ruseşti ale Armatei a 14-a treceau pe malul drept al Nistrului şi ocupau oraşul Tighina. A fost una dintre cele mai grele lupte în războiul moldo-rus, care a luat vieţile a sute de poliţişti, voluntari şi civili de pe ambele maluri ale Nistrului.
În după amiaza zilei de 19 iunie 1992, în jurul orei 17:00, ca urmare a unei provocări bine organizate a separatiştilor, susţinuţi de Moscova, comisariatul de poliţie din oraşul Tighina este atacat cu aruncare de grenadă şi pistoale mitralieră.
Gardiştii de la Tiraspol doreau, cu orice preţ, să ocupe oraşul Tighina, aflat sub controlul autorităţilor constituţionale de la Chişinău. Abia noaptea târziu, în ajutorul poliţiştilor aflaţi sub asediul gardiştilor, kazacilor şi puşcăriaşilor eliberaţi să lupte contra Chişinăului, vine un grup de angajaţi ai Ministerului de Interne al Republicii Moldova.
În dimineaţa zilei de 20 iunie, opt tancuri ale Armatei a 14-a forţează podul de la Tighina. Poliţiştii basarabeni aveau în faţă una dintre cele mai puternice armate din lume.
Chiar dacă forţele erau inegale, atacul ruşilor a eşuat. Trei tancuri au fost distruse, iar celelalte cinci au reuşit să revină la Tiraspol. A urmat al doilea atac, tot fără succes.
Separatiştii continuau să bombardeze oraşul Tighina, utilizând inclusiv rachete Alazan. Tabloul era unul cumplit.
Alături de poliţişti, în linia întâia pentru apărarea Tighinei, erau şi voluntarii veniţi din mai multe regiuni ale Republicii Moldova, în special din raionul Căuşeni. 56 dintre aceştia au căzut eroic.
Poliţiştii şi voluntarii au reuşit să ţină piept tancurilor ruseşti doar până în seara zilei de 20 iunie. În timpul nopţii, forţele separatiste şi tancurile ruseşti ocupă oraşul Tighina. Paralel, Consiliul militar al Armatei a 14-a solicită, pe un ton ultimativ, Chişinăului să-şi retragă forţele din Tighina. În caz contrar, armata rusă ameninţa că va trece la atac. Pe 22 iunie oraşul Tighina era complet sub ocupaţia armatei ruse. Între timp, cazacii şi gardiştii recurgeau la crime greu de imaginat. Îşi băteau joc de băştinaşi, apoi, la televiziunea rusă, prezentau cadavrele ca atrocităţi comise de poliţia Republicii Moldova.
Războiul moldo – rus s-a încheiat pe 21 iulie 1992. Preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi liderul de la Kremlin, Boris Elţîn, îşi pun semnăturile pe aşa-numita Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat de pe Nistru. Chişinăul era silit să accepte documentul.
Gardiştii de la Tiraspol doreau, cu orice preţ, să ocupe oraşul Tighina, aflat sub controlul autorităţilor constituţionale de la Chişinău. Abia noaptea târziu, în ajutorul poliţiştilor aflaţi sub asediul gardiştilor, kazacilor şi puşcăriaşilor eliberaţi să lupte contra Chişinăului, vine un grup de angajaţi ai Ministerului de Interne al Republicii Moldova.
În dimineaţa zilei de 20 iunie, opt tancuri ale Armatei a 14-a forţează podul de la Tighina. Poliţiştii basarabeni aveau în faţă una dintre cele mai puternice armate din lume.
Chiar dacă forţele erau inegale, atacul ruşilor a eşuat. Trei tancuri au fost distruse, iar celelalte cinci au reuşit să revină la Tiraspol. A urmat al doilea atac, tot fără succes.
Separatiştii continuau să bombardeze oraşul Tighina, utilizând inclusiv rachete Alazan. Tabloul era unul cumplit.
Alături de poliţişti, în linia întâia pentru apărarea Tighinei, erau şi voluntarii veniţi din mai multe regiuni ale Republicii Moldova, în special din raionul Căuşeni. 56 dintre aceştia au căzut eroic.
Poliţiştii şi voluntarii au reuşit să ţină piept tancurilor ruseşti doar până în seara zilei de 20 iunie. În timpul nopţii, forţele separatiste şi tancurile ruseşti ocupă oraşul Tighina. Paralel, Consiliul militar al Armatei a 14-a solicită, pe un ton ultimativ, Chişinăului să-şi retragă forţele din Tighina. În caz contrar, armata rusă ameninţa că va trece la atac. Pe 22 iunie oraşul Tighina era complet sub ocupaţia armatei ruse. Între timp, cazacii şi gardiştii recurgeau la crime greu de imaginat. Îşi băteau joc de băştinaşi, apoi, la televiziunea rusă, prezentau cadavrele ca atrocităţi comise de poliţia Republicii Moldova.
Războiul moldo – rus s-a încheiat pe 21 iulie 1992. Preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi liderul de la Kremlin, Boris Elţîn, îşi pun semnăturile pe aşa-numita Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat de pe Nistru. Chişinăul era silit să accepte documentul.
