31 decembrie 1947. Ar fi trebuit să fie ziua în care Regele Mihai se adresa poporului, aşa cum făcea în fiecare an. În schimb, el semna documentul prin care era obligat de către comunişti să abdice.
Impreună cu mama lui, Regina Elena, a plecat spre Peleş pentru a-şi împacheta doar lucruri de strică trebuinţă, după cum îi impusese nouă clasa politica.
Pe 3 ianuarie se aflau în trenul regal, iar vagoanele erau pline de soldaţi care le controlau bagajele în căutarea unor comori asunse. Spunea mai târziu că, atunci când a ieşit din ţară, a simţit că a ieşit dintr-un infern al tuturor şi a intrat în unul rezervat numai lui: pentru că singurătatea, în exil, a fost greu de îndurat.
Regele Mihai a dus o viaţă obişnuită în exil, perioadă marcată de episoade „lumeşti“, precum căsătoria, naşterea copiilor şi lupta zilnică pentru câştigarea existenţei. În imposibilitate de a-şi mai sluji ţara ca suveran, Regele a fost nevoit sau şi-a îngăduit să fie un simplu om.
„În Exil, singurătatea noastră a fost cu atât mai mare cu cât dorul de ţară şi nevoia de a trăi laolaltă cu românii ne-au fost puse la îndoială sau uitate. (...) Am fost întrebat de mai multe ori care a fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit altfel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decât că am plecat cu moartea în suflet“, este mărturisirea Regelui despre perioada din exil.
Întâlnirea cu Ana de Bourbon-Parma
În noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare, Regele Mihai a participat la Londra la nunta actualei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, unde a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma. Regele Mihai I, atunci în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat în uniforma aviaţiei române, a fost salutat milităreşte de către fiica de 24 de ani a prinţului René de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei. După cum notează Regina Ana în cartea autobiografică ,,Un război, un exil, o viaţă“, aceasta participase la cel de-Al Doilea Război Mondial sub culorile Franţei şi, cum nu părăsise de multă vreme armata, obiceiul de a saluta milităreşte îi era ca o a doua natură. „După ce i-am fost prezentată, în loc să fac reverenţa în faţa lui, cum ar fi trebuit, am luat poziţie de drepţi, lovind cu străşnicie călcâiele, ca un soldat. Vă imaginaţi rezultatul, eu fiind îmbrăcată în rochie şi cu capul descoperit“, scrie Regina Ana.
La numai o săptămână de la prima lor întâlnire, Regele Mihai i-a cerut mâna Principesei Ana de Bourbon-Parma la Lousanne, în Elveţia.
Pe principesa Ana avea să o reîntâlnească mai târziu, pentru a nu alimenta zvonurile comuniste care justificau plecarea lui de refuzul principesei de a trăi în România. S-au revăzut la jocurile Olimpice de Iarnă de la St.Moritz, când au petrecut câteva zile împreună.
La scurt timp regele vorbeşte pentru prima dată cu presă şi spune în ce condiţii a fost obligat să abdice, după care împreună cu mama să, Regina Elena, pleacă în Statele Unite ale Americii, unde speră să primească sprijin pentru a se întoarce în ţară pe tron, însă ajutorul american întârzie să apară
Pe 10 iunie 1948 se căsătoreşte cu principesa Ana de Bourbon Parma la Atena. Guvernul communist îi retrăsese deja cetăţenia română lui şi altor 34 de colaboratori, după care au naţionalizat toate proprietăţile legale.
Rudele miresei nu iau parte la ceremonie pentru că Regele Mihai n-a fost de accord că slujba să fie ţinută în rit catolic şi nici cu cealaltă condiţie a Bisericii care îi cerea să-şi botezeze copiii în acelaşi cult.
Dupa căsătorie, cei doi se stabilesc în casă reginei mama Elena, în vila de lângă Florenţa, unde ea şi-a trăit perioada de exil. Se mută apoi într-un apartament modest cu două dormitoare în Lausanne, unde vin pe lume primele trei fiice Margareta, Elena şi Irina.
Ulterior, se stabilesc în Anglia, unde vor locui şase ani. Că să aibă o sursă de venit, înfiinţează o fermă de pui şi construiesc un atelier de tâmplărie.
Au muncit în grădină, au dat de mâncare păsărilor, iar produsele obţinute în gospodăria ţărănească, ouă, carne şi legume, le vindeau pentru a-şi câştiga existenţa.
Pasionat de automobile, în special jeep-uri militare, de mecanică şi aviaţie, un „artist“ al domeniului după cum îl caracterizează Regina Ana, Mihai, care avea brevet de pilot încă din România, şi-a canalizat preocupările în acest domeniu.
Regele începe să lucreze pentru William Lear, proprietarul companiei aeriene Lear Jets and Co din Geneva, pentru care făcea zboruri de încercare pentru verificarea instrumentelor de pilotaj. Munca a fost una dificilă, iar regele Mihai a fost nevoit să urmeze şi cursuri de perfecţionare în America, astfel că a locuit o vreme la Santa Monica, lângă Los Angeles. Potrivit cartei de convorbiri a regelui Mihai cu Mircea Ciobanu, ziua de muncă la Lear începea la 8 dimineaţa. Făcea zboruri de demonstraţii pentru clienţi, făcea reparaţii şi montaje la aparatele de zbor. „Au fost ani de muncă intensă, din păcate nu mulţi, spun din păcate, pentru că munca aceasta a fost pasiunea mea dintotdeauna“, a povestit regele. Compania lui Lear avea sediul în Statele Unite, în Michigan, iar în Elveţia era doar o reprezentanţă. În 1958, compania a trebuit să închidă porţile, iar Regele s-a trezit, ca orice muritor, fără serviciu.
Tot în această perioadă, Regele a primit un cadou neaşteptat din România. Instructorul de zbor al lui Mihai I a reuşit să fure avionul familiei regale, pe care l-a pilotat până la Geneva.Totuşi, Mihai I a fost nevoit să vândă avionul, pentru că hangarul şi asigurările costau prea mult.
Între timp, Regina Ana a fost vânzătoare de panglici şi flori artificiale în magazinul Bloomingdale`s din New York.
„Nu prea mi se potrivea, dar era amuzant să aranjez vitrina. E ciudat câţi oameni pot să cumpere panglici şi flori artificiale”, a spus Regina într-un interviu oferit postului public.
Uterior Regele a ales că ultimele două fiice să se nască în afară Elveţiei.Fetele au primit cea mai bună educaţie, însă mai târziu principesa Margareta avea să povestească cu regret că le lipseau ieşirile cu tinerii de vârstă lor.
După ce Regele a pus punct colaborării cu compania aeriană îşi înfiinţează o companie de electronică şi mecanisme automate care merge bine până în 1964, când din cauza concurenţei decide să o închidă şi face cursuri de brooker la Bursă din Wall Street.
În tot acest timp, Regele ţinea legătură cu Comitetul Naţional Român format dintr-o serie de personalităţi româneşti din exil, iar în fiecare an, pe 31 decembrie, Regele îşi transmitea mesajul la România Liberă, însă ascultătorii ştiau prea puţine lucruri despre viaţă familiei sale din exil.
Relatia cu România şi-o păstra şi prin credinţă. De Paşti şi de Crăciun mergea împreună cu fiicele sale la Atena, pentru a se bucură de sărbători în rit ortodox. Şi tot că să-şi astâmpere dorul de casă, când se mutau într-o casă nouă prima piesă pe care o ascultau era Poema lui Enescu.
După 18 ani de căsnicie aveau să se căsătorească şi în rit catolic, punând capăt rupturii pe care Regina o resimţea faţă de Biserica în sânul căreia fusese botezată. Între timp Regele îşi cultivă pasiunile: fotografia şi maşinile.
Cât timp a stat în Elveţia a refăcut integral 9 maşini originale Ford sau Willis. Pe două dintre ele I le-a dăruit soţiei sale.
Regele şi Regina se aflau în casă lor de la Versoix când a izbucnit Revoluţia din 1989. Alături de ei se află Principesa Margareta, care renunţase la carieră de la Naţiunile Unite că să se alăture Regelui care-şi dorea să ajute România în drumul spre democratie.
Intrebat mai târziu de ce n-a plecat spre România imediat, regale avea să spuna ” desi am aşteptat clipă asta 42 de ani nu pot merge acolo fiindcă tinerii nu şi-au dat viaţă în acele zile pentru mine”.
Răspunsul avea să vină de la Regina Ana care a explicat că Regele a avut măreţia să aştepte, conştient fiind că românii au nevoie de timp pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat în momentul abdicării.
Din anul 2004, Regele Mihai şi Regina Ana locuiau în Aubonne, în Elveţia. De fiecare dată când se întoarce în România, Familia Regală se retrage fie la Castelul de la Săvârşin, fie la Palatul Elisabeta din Capitală.
Autor: Irina Tabaranu
Pe 3 ianuarie se aflau în trenul regal, iar vagoanele erau pline de soldaţi care le controlau bagajele în căutarea unor comori asunse. Spunea mai târziu că, atunci când a ieşit din ţară, a simţit că a ieşit dintr-un infern al tuturor şi a intrat în unul rezervat numai lui: pentru că singurătatea, în exil, a fost greu de îndurat.
Regele Mihai a dus o viaţă obişnuită în exil, perioadă marcată de episoade „lumeşti“, precum căsătoria, naşterea copiilor şi lupta zilnică pentru câştigarea existenţei. În imposibilitate de a-şi mai sluji ţara ca suveran, Regele a fost nevoit sau şi-a îngăduit să fie un simplu om.
„În Exil, singurătatea noastră a fost cu atât mai mare cu cât dorul de ţară şi nevoia de a trăi laolaltă cu românii ne-au fost puse la îndoială sau uitate. (...) Am fost întrebat de mai multe ori care a fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit altfel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decât că am plecat cu moartea în suflet“, este mărturisirea Regelui despre perioada din exil.
Întâlnirea cu Ana de Bourbon-Parma
În noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare, Regele Mihai a participat la Londra la nunta actualei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, unde a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma. Regele Mihai I, atunci în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat în uniforma aviaţiei române, a fost salutat milităreşte de către fiica de 24 de ani a prinţului René de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei. După cum notează Regina Ana în cartea autobiografică ,,Un război, un exil, o viaţă“, aceasta participase la cel de-Al Doilea Război Mondial sub culorile Franţei şi, cum nu părăsise de multă vreme armata, obiceiul de a saluta milităreşte îi era ca o a doua natură. „După ce i-am fost prezentată, în loc să fac reverenţa în faţa lui, cum ar fi trebuit, am luat poziţie de drepţi, lovind cu străşnicie călcâiele, ca un soldat. Vă imaginaţi rezultatul, eu fiind îmbrăcată în rochie şi cu capul descoperit“, scrie Regina Ana.
La numai o săptămână de la prima lor întâlnire, Regele Mihai i-a cerut mâna Principesei Ana de Bourbon-Parma la Lousanne, în Elveţia.
Pe principesa Ana avea să o reîntâlnească mai târziu, pentru a nu alimenta zvonurile comuniste care justificau plecarea lui de refuzul principesei de a trăi în România. S-au revăzut la jocurile Olimpice de Iarnă de la St.Moritz, când au petrecut câteva zile împreună.
La scurt timp regele vorbeşte pentru prima dată cu presă şi spune în ce condiţii a fost obligat să abdice, după care împreună cu mama să, Regina Elena, pleacă în Statele Unite ale Americii, unde speră să primească sprijin pentru a se întoarce în ţară pe tron, însă ajutorul american întârzie să apară
Pe 10 iunie 1948 se căsătoreşte cu principesa Ana de Bourbon Parma la Atena. Guvernul communist îi retrăsese deja cetăţenia română lui şi altor 34 de colaboratori, după care au naţionalizat toate proprietăţile legale.
Rudele miresei nu iau parte la ceremonie pentru că Regele Mihai n-a fost de accord că slujba să fie ţinută în rit catolic şi nici cu cealaltă condiţie a Bisericii care îi cerea să-şi botezeze copiii în acelaşi cult.
Dupa căsătorie, cei doi se stabilesc în casă reginei mama Elena, în vila de lângă Florenţa, unde ea şi-a trăit perioada de exil. Se mută apoi într-un apartament modest cu două dormitoare în Lausanne, unde vin pe lume primele trei fiice Margareta, Elena şi Irina.
Ulterior, se stabilesc în Anglia, unde vor locui şase ani. Că să aibă o sursă de venit, înfiinţează o fermă de pui şi construiesc un atelier de tâmplărie.
Au muncit în grădină, au dat de mâncare păsărilor, iar produsele obţinute în gospodăria ţărănească, ouă, carne şi legume, le vindeau pentru a-şi câştiga existenţa.
Pasionat de automobile, în special jeep-uri militare, de mecanică şi aviaţie, un „artist“ al domeniului după cum îl caracterizează Regina Ana, Mihai, care avea brevet de pilot încă din România, şi-a canalizat preocupările în acest domeniu.
Regele începe să lucreze pentru William Lear, proprietarul companiei aeriene Lear Jets and Co din Geneva, pentru care făcea zboruri de încercare pentru verificarea instrumentelor de pilotaj. Munca a fost una dificilă, iar regele Mihai a fost nevoit să urmeze şi cursuri de perfecţionare în America, astfel că a locuit o vreme la Santa Monica, lângă Los Angeles. Potrivit cartei de convorbiri a regelui Mihai cu Mircea Ciobanu, ziua de muncă la Lear începea la 8 dimineaţa. Făcea zboruri de demonstraţii pentru clienţi, făcea reparaţii şi montaje la aparatele de zbor. „Au fost ani de muncă intensă, din păcate nu mulţi, spun din păcate, pentru că munca aceasta a fost pasiunea mea dintotdeauna“, a povestit regele. Compania lui Lear avea sediul în Statele Unite, în Michigan, iar în Elveţia era doar o reprezentanţă. În 1958, compania a trebuit să închidă porţile, iar Regele s-a trezit, ca orice muritor, fără serviciu.
Tot în această perioadă, Regele a primit un cadou neaşteptat din România. Instructorul de zbor al lui Mihai I a reuşit să fure avionul familiei regale, pe care l-a pilotat până la Geneva.Totuşi, Mihai I a fost nevoit să vândă avionul, pentru că hangarul şi asigurările costau prea mult.
Între timp, Regina Ana a fost vânzătoare de panglici şi flori artificiale în magazinul Bloomingdale`s din New York.
„Nu prea mi se potrivea, dar era amuzant să aranjez vitrina. E ciudat câţi oameni pot să cumpere panglici şi flori artificiale”, a spus Regina într-un interviu oferit postului public.
Uterior Regele a ales că ultimele două fiice să se nască în afară Elveţiei.Fetele au primit cea mai bună educaţie, însă mai târziu principesa Margareta avea să povestească cu regret că le lipseau ieşirile cu tinerii de vârstă lor.
După ce Regele a pus punct colaborării cu compania aeriană îşi înfiinţează o companie de electronică şi mecanisme automate care merge bine până în 1964, când din cauza concurenţei decide să o închidă şi face cursuri de brooker la Bursă din Wall Street.
În tot acest timp, Regele ţinea legătură cu Comitetul Naţional Român format dintr-o serie de personalităţi româneşti din exil, iar în fiecare an, pe 31 decembrie, Regele îşi transmitea mesajul la România Liberă, însă ascultătorii ştiau prea puţine lucruri despre viaţă familiei sale din exil.
Relatia cu România şi-o păstra şi prin credinţă. De Paşti şi de Crăciun mergea împreună cu fiicele sale la Atena, pentru a se bucură de sărbători în rit ortodox. Şi tot că să-şi astâmpere dorul de casă, când se mutau într-o casă nouă prima piesă pe care o ascultau era Poema lui Enescu.
După 18 ani de căsnicie aveau să se căsătorească şi în rit catolic, punând capăt rupturii pe care Regina o resimţea faţă de Biserica în sânul căreia fusese botezată. Între timp Regele îşi cultivă pasiunile: fotografia şi maşinile.
Cât timp a stat în Elveţia a refăcut integral 9 maşini originale Ford sau Willis. Pe două dintre ele I le-a dăruit soţiei sale.
Regele şi Regina se aflau în casă lor de la Versoix când a izbucnit Revoluţia din 1989. Alături de ei se află Principesa Margareta, care renunţase la carieră de la Naţiunile Unite că să se alăture Regelui care-şi dorea să ajute România în drumul spre democratie.
Intrebat mai târziu de ce n-a plecat spre România imediat, regale avea să spuna ” desi am aşteptat clipă asta 42 de ani nu pot merge acolo fiindcă tinerii nu şi-au dat viaţă în acele zile pentru mine”.
Răspunsul avea să vină de la Regina Ana care a explicat că Regele a avut măreţia să aştepte, conştient fiind că românii au nevoie de timp pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat în momentul abdicării.
Din anul 2004, Regele Mihai şi Regina Ana locuiau în Aubonne, în Elveţia. De fiecare dată când se întoarce în România, Familia Regală se retrage fie la Castelul de la Săvârşin, fie la Palatul Elisabeta din Capitală.
Autor: Irina Tabaranu
