La cei aproape 95 de ani ai săi, Efrosinia Sofronovici, originară din satul Batâr, raionul Cimişlia, are o bografie care merită să fie descrisă într-o carte sau într-un film. De-a lungul vieţii, a îndurat urgiile din perioada ocupaţiei sovietice – foamete, război şi a fost martor la suferinţele basarabenilor deportaţi. Născută în 1926, cu o memorie de invidiat, bătrâna îşi aminteşte şi de perioada regală, când erau organizate parade cu prilejul  Zilei Regalităţii.

EFROSINIA SOFRONOVICI: „Veneau soldaţi din România pe la noi şi făceau paradă. Şi era la pădure la noi o frumuseţe. Îmi amintesc, cred că badea Ion mi-a mai cântat. De 10 mai erau pădurile pline cu români”.

Nu a mers la şcoală, dar ajutată de fratele ei mai mare, a învăţat acasă să citească şi să scrie. Tot de la el ştie cântece specifice acelei perioade.

Curiozitatea avidă de copil a ajutat-o să le înveţe şi să le memoreze pentru toată viaţa.

EFROSINIA SOFRONOVICI: „Mie îmi era drag cântecul şi-l învăţam. Mergeam acasă - mergi şi adu apă, fă aşa, aşa si-l uitam. Când mă culcam îmi aminteam, iar dimineaţa când mă trezeam era pus aici, îl ştiam şi-l cântam toată ziua”.

Efrosinia Sofronovici spune că Basarabia a avut mult de căştigat când era parte a României.

EFROSINIA SOFRONOVICI: „La ruşi ştii ce nu ne ajungea, nu ne lăsau să boteze, nu ne lăsau să cunune, nu ne lăsau la biswerică. Dar noi cum să ne lepădăm de biserică, plângeam cu lacrimi aprinse de lucru acesta. Mai bine să ne omoare decât să trăim fără Dumnezeu. Eu şi acum ştiu cât ne-a apărat de toate. Cu românii era bine că ne duceau la biserică, cine nu mergea îi duceau. Dar ruşii ne scoteau şi din lucru afară”.

Regele Mihai I al României a vizitat Basarabia de-a lungul a 71 de ani. Prima sa vizită a avut loc în iunie 1935, când principele moştenitor Mihai, în vârstă de 13 ani vine în Basarabia, alături de tatăl său Regele Carol al II-lea, unde participă la sfinţirea Catedralei "Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena" de la Bălţi. Majestatea Sa a fost de cinci ori pe teritoriul Basarabiei. Ultima sa vizita a avut loc pe întâi iunie, 2006. Atunci, Regele Mihai I a participat la ceremonia de inaugurare a cimitirului de onoare românesc de la Ţiganca. Aici sunt înhumaţi peste 1000 de militari români căzuţi în luptele din iulie 1941.

Monarhul a devenit cetăţean de onoare al satului Ţiganca. Cei care l-au cunoscut din istorisirile oamenilor acelor timpuri, spun că Regele a iubit mult acest pământ, dar şi mai mult i-a îndrăgit pe localnici despre care spunea că sunt adevăraţi români.

ŞTEFAN SOFRONOVICI: „Regele era ca un tată. Era credinţă în oameni. Regele venea şi el cu patriarhul, mitropolitul şi lumea avea o stimă deosebită pentru rege. Iată ne uităm la ţările ca Anglia, în care această instituţie există, ei sunt priviţi ca un model. Ar fi prins foarte bine dacă Iliescu îl primea pe regele Mihai, poate România era cu mulţi ani înainte şi poate noi eram uniţi”.

Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia. E fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena. Din iunie 1930, după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. După decesul Regelui Ferdinand din 1927 şi ca urmare a faptului că Principele Carol a renunţat la statutul de Principe Moştenitor, Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenţă.

În 1930, Principele Carol a revenit în ţară şi a preluat tronul. În urma abdicării tatălui său, la 6 septembrie 1940, Mihai I devine Rege, iar domnia sa durează până în 1947. La 3 ianuarie 1948, Regele Mihai şi Regina-mamă Elena au părăsit România. Majestatea Sa se stinge din viaţă pe 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Aubonne, Elveţia.