Konrad Adenauer
 

   Primul cancelar al Republicii Federale Germania, care s-a aflat în fruntea acestui nou stat din 1949 până în 1963,      a schimbat mai mult decât oricine altcineva Germania postbelică şi cursul istoriei europene.

   O piatră de temelie a politicii externe a lui Adenauer a fost reconcilierea cu Franţa. Colaborarea sa cu preşedintele    francez Charles de Gaulle a marcat un moment de cotitură în istoria Europei: în 1963, Franţa şi Germania,      
   odinioară rivale de neîmpăcat, au semnat un tratat de prietenie care a reprezentat unul dintre cele mai importante  
   repere ale integrării europene.

 
 

Joseph Bech   

Joseph Bech a fost politicianul luxemburghez care a contribuit la înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi     Oţelului, la începutul anilor 1950 şi unul dintre arhitecţii principali ai integrării europene, la sfârşitul  aceluiaşi deceniu.   

Un memorandum comun al grupului de ţări Benelux a dus la convocarea Conferinţei de la Messina în iunie 1955,    deschizând calea către crearea Comunităţii Economice Europene.   

 



 
   Johan Willem Beyen
   Bancher, om de afaceri şi politician internaţional, Johan Willem Beyen a fost un om politic olandez care prin            propunerea „Planului Beyen”, a adus un suflu nou în procesul de integrare europeană, la mijlocul anilor 1950.

   Beyen este unul dintre membrii mai puţin cunoscuţi ai grupului de părinţi fondatori ai UE.

   Cei care l-au cunoscut l-au admirat pentru farmecul său, orientarea sa internaţională şi calităţile sale sociale             deosebite.
 



 

Winston Churchill   
Winston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 şi 1951-1955), a fost              unul dintre cei care a propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”.

Experienţele trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au convins că doar o Europă unită poate garanta pacea. Ţelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor naţionaliste şi beligerante.   

 



 

  Alcide de Gasperi

   Din 1945 până în 1953, Alcide de Gasperi, în calitate de prim-ministru şi ministru al Afacerilor Externe, a trasat      politica internă şi externă a Italiei postbelice.

   A promovat numeroase iniţiative favorabile unificării Europei occidentale, lucrând la realizarea Planului Marshall şi    creând legături economice strânse cu alte ţări europene, în special cu Franţa.
 



 

Walter Hallstein    

Walter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi un     promotor decisiv al integrării europene.   
  În calitate de preşedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune.  

Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea   mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata mandatului său, unificarea europeană a cunoscut progrese     remarcabile.  

 





   Sicco Mansholt

   Sicco Mansholt a fost fermier, membru al rezistenţei olandeze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,    politician la nivel naţional şi primul comisar european pentru agricultură. Ideile lui Mansholt au pus bazele uneia    dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, respectiv politica agricolă comună.

   Martor al ororilor produse de foametea care a afectat Ţările de Jos la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial,    Mansholt era convins că Europa trebuie să devină autonomă şi că aprovizionarea stabilă cu produse alimentare la    preţuri accesibile trebuie să fie garantată pentru toată lumea.
 

 

Jean Monnet    
Consilier pe probleme economice şi om politic francez, Jean Monnet şi-a dedicat viaţa cauzei integrării europene.   
A fost sursa de inspiraţie a planului Schuman, care prevedea unificarea industriei grele a Europei occidentale.   
Monnet provenea din regiunea franceză Cognac.   

După terminarea studiilor, la vârsta de 16 ani, a călătorit în întreaga lume datorită profesiei sale de distribuitor de     coniac şi ulterior de bancher.   
În timpul celor două războaie mondiale, a ocupat poziţii înalte în domeniul producţiei industriale, în Franţa şi în     Regatul Unit.   

   Robert Schuman

   Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent şi ministru francez al afacerilor externe în perioada 1948-1952, este    considerat unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene.

   În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru în lumea întreagă, pe care l-a prezentat la data    de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene.

   Planul propunea exercitarea unui control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai 
   importante pentru industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine controlul asupra  
   producţiei de cărbune şi oţel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.

 

Paul-Henri Spaak   

Un om de stat european – aceste cuvinte ar putea rezuma îndelungata carieră politică a belgianului Paul-Henri    Spaak.  

Paul-Henri Spaak a contribuit în mod semnificativ la elaborarea Tratatului de la Roma.  
La conferinţa de la Messina,  din 1955, cele şase guverne participante l-au desemnat preşedinte al comitetului de    lucru care a pregătit tratatul.  

 




   Altiero Spinelli

   Omul politic italian Altiero Spinelli se numără printre părinţii fondatori ai Uniunii Europene.

   A fost iniţiatorul unui proiect de tratat pentru instituirea unei uniuni europene federale, prezentat de Parlamentul    
   European – aşa-numitul „plan Spinelli”.

   Acesta a fost adoptat de Parlament în 1984, cu o majoritate covârşitoare şi a reprezentat o sursă importantă de
   inspiraţie pentru consolidarea tratatelor UE în anii '80 şi '90.
 

Doina Salcuţan, TVR MOLDOVA