Drapelul tricolor a fost folosit prima dată în Ţara Românească în 1834, ca steag de luptă, când domnitorul Alexandru Ghica a prezentat sultanului spre aprobare modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă.
Cele trei culori care apar pe steag ar fi fost folosite în documentele oficiale încă din timpul lui Mihai Viteazul şi pot fi văzute şi pe diverse structuri de scuturi şi steme.
Drapelul tricolor a fost folosit prima data în Ţara Românească în 1834, ca steag de luptă, când domnitorul Alexandru Ghica a prezentat sultanului spre aprobare modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă.
Peste câţiva ani, în 1848, steagul tricolor a fost adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti în următorea ordine cromatică: albastru-galben-roşu, semnificând „libertate, dreptate, frăţie”.
De fapt, legenda apariţiei tricolorului s-a născut după 1860, când s-au contopit culorile din steagurile Moldovei şi Ţării Româneşti, după unirea Principatelor şi din dorinţa de a împăca ambele tabere.
Mai târziu, Constituţia României din 1866 prevedea, despre drapel: „culorile Principatelor Unite urmează a fi Albastru, Galben şi Roşu”.
Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie aşezate vertical, în ordinea următoare: albastru, galben şi roşu la margine.
